N-am trecut bine linia dintre ’11 şi ’12 că trebuie să şi ridicăm scuturile.
Cei mici* nu obosesc niciodată. Ei cresc şi se odihnesc doar după ce-şi vomită toate frustrările.
Dacă observă, chiar şi cu coada ochiului că sufli şi priveşti înainte, ei consideră că e de datoria lor să-ţi întrerupă firele.
Micii aghiotanţi. Serioşi şi strâmbi. Degrabă şoptitori la ureche.
Să le cântăm un cântişel, poate-i mai îmbunăm.
Ştii că lucrarea-i a mea, e din 2006, titlul ei e ”Carpe Diem”, e ulei pe pânză. Şi e şi acum împachetată, fix cum a sosit de la o expoziţie din Bucureşti.
* egal meschin
