Crăciun din secolul al XIX-lea

1. Walking Robins

Christmas Robins

adriana rodica barna – premiul pentru poezie

Lentile de contact

El vine să îşi ascundă pantofii abia cumpăraţi în biroul nostru,
aşează cutia lângă pungile cu ceaiuri din care bem zilnic.
Pleacă val-vârtej, aşa cum a intrat.
Stau la fereastră şi privesc trecătorii cu pantofi uzi
pasageri prin lume, cu feţe triste ca vremurile grele
pe care le trăim; unii vorbesc la telefon, sunt în altă parte
cu gândul, de parcă prezentul în care există îi scufundă
într-un abis din care vor sa iasă. Păşesc repede, pleacă sau vin,
mirosurile trec pe lângă ei fără să îi atingă, câinii vagabonzi
au şi ei lumea lor, zeii lor, risipesc şi ei timpul căutând.
Tripleţii născuţi în ciuda vremurilor mocnesc în căruciorul triplu.
Doi bătrâni intră la cârciuma de peste drum să dea pe gât
alcoolul care îi face să uite că lucrurile în care cred sunt
altfel rânduite, iar viaţa lor trece progresiv spre sfârşitul
pe care îl aşteaptă ca pe o eliberare.
Femeile trimise de la primărie scot florile din spaţiul public
şi le înlocuiesc cu flori proaspete de sezon. Fac grămezi mari
cu cele scoase cu rădăcină cu tot şi le aruncă în containere.
Sufletul meu e transparent, ca o lentilă de contact,
văd clar prin el,
iar ochii mei văzători se strămută spre copaci şi prind ceva
din foşnetul verde al frunzelor atinse de grindină.
De pe afişul uriaş postat vis-a-vis pe sinagogă
mă priveşte Marin Sorescu
cât doi Marin Sorescu unul peste altul.

lentile contact

Volumul de poeme în proză „Lentile de contact” a primit Premiul pentru Poezie (Ex Aequo) al Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2012 Citește în continuare


lucrarea de azi: happiness is expensive – alejandro diaz

Alejandro Diaz

and untitled work on paper by Vincent Valdez

„boudoir” – alexandru lupşe

afis

N-a trecut mult timp de la expoziţia personală a pictorului Alexandru Lupşe. Galeria Arcade 24 (galeria UAP din Bistriţa) a fost timp de trei săptămâni locul în care s-au „odihnit” lucrările lui Alexandru. Cam scurtă perioada, ştiu oameni din ţară care şi-ar fi dorit s-o viziteze şi n-au mai apucat. Şi eu mi-am dorit să fac un tur al galeriei (din fotogafii) cu traseul lucrărilor şi vecinătăţile lor. Pentru că eu aşa le-am privit, narative şi deschise, în dialog unele cu celelalte. Prima cu a doua, a şaptea cu a treisprezecea, prima cu penultima şi tot aşa.  N-am reuşit pentru că mi-am tot propus să-mi găsesc mai multe ore libere într-o zi să le pot petrece în galerie. Când le-am găsit (şi am găsit şi trepiedul) a fost târziu.

Am reuşit totuşi să obţin câteva Citește în continuare


şi aici şi acolo/ şi în cer şi pe pământ

Azi gândindu-mă la ea: nu stă, nu se odihneşte. Nu ştii niciodată unde e exact şi nici ce oră e în locul unde se află. Cu atât mai puţin dacă e pe pământ sau în aer. Când ajungi în faţa fotografiilor ei îţi dai seama că ţi-ai făcut griji inutil, ea e oricum peste tot, alegându-şi lumina potrivită.

Ea e M ă r i u c a  C o v r i g

Născută în 1954, la Râpa de Jos, jud. Mureş
din 2009 membră UAP Cluj – Napoca

armando marino

Căutam imagini „post Sandy” din zona 99 Commercial Street,  Brooklyn – aici e zona artei newyorkeze. Ateliere inundate, maldăre de lucrări distruse, artiştii reîntorşi după potop sunt depăşiţi de grozăvia lăsată în urmă de către furtună.  Rachel Beach (sculptor) uitâdu-se în jur:  „e ca moartea”  – atelierul ei a fost distrus în întregime, aici se aflau mare parte din lucrările strânse de-a lungul anilor.  Aşa am dat de Armando Marino.,  expus acum în 532gallery  – (galeria e deocamdată închisă din cauza uraganului) – artist newyorkez, născut în Cuba.

Lucrarea de mai sus, „The House of Colors” mi se pare profetică. Îmi pare ca şi varianta salvatoare a întregului dezastru  – o casă din culori, din materiale (materialităţi) adunate în timp, din stări şi bucăţi din trecut. Nu asta înseamnă casa, cuibul? Sună utopic, dar eu în continuare caut răspunsuri la întrebarea-mi: „nu aş putea oare să-mi pictez casa?”

„The House of Colors” face parte din expoziţia „The Waste Land”.


măriuca covrig

fotografie, bizanţ, lumină, cultură, istorie, oglindire, structură, substanţă

aperture 4,     iso 400, shutter speed 1/30, focal lenght 25mm

aperture 4,     iso 400, shutter speed 1/20, focal lenght 25mm

Citește în continuare


atelierul de pictură de la scenica

împlineşte azi-mâine, un an. Am început ambiţios, dimineţi multe cu cafea şi mai multă – ce putem face pentru copii, de unde cumpărăm materiale, ce-i interesează, cum îî putem învăţa lucruri care să-i incite şi să le şi folosească? Timpurile sunt altele, totul e rapid, n-avem timp, n-avem răbdare, totul trebuie să se petreacă în viteză, rezultatele să apară pe loc sau în următorul moment. Aşa începeau discuţiile cu Dora Baba, omul care a însufleţit Scenica.

În atelier facem echipă, eu îmi asum disciplina şi valoarea ei educativă, Dora planifică, e parte din tot procesul de  creaţie. Ne-a fost model la studiu portret,  vine cu referinţe proprii, e tare talentată  la desen şi ştiu că ne iubeşte. Voi ataşa mai jos fotografii din timpul cursurilor şi vei înţelege mai bine relaţia ei cu atelierul de pictură. N-am pornit la drum cu gândul de a face bani, dimpotrivă. Vrem oameni expresivi în jur, oameni cu preocupări , simţ valoric şi sensibili la ceea ce înseamnă cultură. Un astfel de mediu îmi doresc pentru Evan, fiul meu, aşa ştiu că îşi doreşte şi Dora pentru Ilinca. O generaţie sănătoasă, care nu se rezumă strict la informaţia ” prietenului” Google.

Citește în continuare


Evan – lucrarea de azi

Evan are doi ani şi şapte luni. Azi i-am pregătit masa de lucru mult mai serios decât în alte dăţi🙂

Adică acces total la pensulele mele, la o cutie cu acuarele bune,  carton A4…

Nu l-am privit neîncrezătoare, doar că aşteptările mele au fost minime spre medii, copilul ăsta n-a avut alte unelte de a se exprima decât clasicele carioci, creioane colorate şi creta colorata. Nu-l evidenţiez că-i al meu, să nu fiu taxată, că nu-i cazul. Si nici nu-mi doresc să facă pictură sau altceva anume. Va face ce -l va atrage, asta-i gândul nostru pentru Citește în continuare


măriuca covrig – proiect râpa

2011

.

                 aperture:         f/ 5,6
         iso:                400
                  shutter speed: 1/25s
                  focal lenght:    55mm
.
N-am replică, fotografiile Măriucăi se suţin singure, ca întotdeauna.