în 2008
scaune-personaj numai bune de observat
p.s. cel de Gărâna nu e văzut din prisma ecologistului din mine, chiar m-a distrat tabloul: cel care a locuit o vreme pe acel scaun (marea majoritate stătea pe buşteni), şi-a aruncat mizeriile în spate pe sistemul ” iată-mă, ce-i în spate nu-mi aparţine”.
aplaudat doar când se ridică pancarta cu rândurile: „acum aplaudaţi”
uimit de feţele de gheaţă ale celor care-i aruncă flori
ei pleacă atunci când li se termină contractul „ce-a fost asta, şi noi puteam să facem la fel”
să cântăm, aşadar
De la girafa Sophie a pornit totul, „ochioasa” din stânga 🙂
Căutam jucării pentru Evan. Să le poată molfăi. Condiţia era să fie cât mai safe pentru copil, nu cauciucuri sau plasticuri pe care nu le poţi da nici căţelului. După căutări cu prietenul google, am descoperit napati.ro
Ne-am oprit la girafa Sophie, un dezinfectant pentru jucării şi broscuţa „doudou”. Pentru început, vroiam să le testăm. Apoi, atât de mare mi-a fost surpriza, încât am şi trimis un review care poate fi citit aici
La câteva luni după, am făcut o nouă comandă pe site, de data asta cu livrarea în Bucureşti. Din nou surpriză, pe lângă comandă am primit în plus un cadou pentru destinatar şi livrarea gratuită. Nu mi s-a întâmplat până acum să fiu tratată cu atâta eleganţă şi grijă de către un magazin on-line.
În timp, am devenit dependenţi de produsele napati, de la şerveţele eco umede pentru bebeluşi, până la jucării ecologice. Pentru că napati înseamnă şi „pentru întreaga familie” am beneficiat şi noi de acelaşi tratament (nuci de spălat ecologice, cremă de corp, de mâini, şampoane, detergenţi Bentley Organic pentru toată casa, şi aşa mai departe).
În spatele a tot ce înseamnă napati, e Ileana Glodeanu. Ileana Glodeanu, avocat, mamă minunată, soţie, hobby-uri îndrăzneţe – asta ştiu eu despre ea (nu neapărat în ordinea asta). Habar n-am cum de le face pe toate, e secretul ei 🙂 Un om fain, pe care mă bucur că l-am cunoscut.
se jură că tot ce spune e adevărat
are o memorie fără cusur, redă toate momentele în amănunt
ajunge să facă propria analiză concluzionând că oaia era de fapt vacă
te trezeşti şi-ţi vine să-ţi faci cafeaua, doar că sună îngrozitor în liniştea nopţii
ai chef să scrii la următoarea carte, să asculţi The Wave Pictures cât de tare pot duce boxele nenorocite de la computer,
pereţii tapetaţi cu pânze pe care să tragi cu pensula plină de roşu englez – ai in minte compoziţii clare, se derulează rapid şi-ai vrea să le opreşti să le poţi materializa
închizi ochii şi începi să numeri . . . patru pânze de 100/100 cm, douăzeci de 80/100…
el e următorul
dar lumea îî spune micuţu’ , bilă, monarhu’ , nicidecum next
mi-a explicat liviu râzând: să se potrivească, e de secol nouăşpe
să cântăm, aşadar:
(lucrarea „next” după click)
„mă vezi, nu?”
provocator, caută să fie văzut
dar nu în orice împrejurare, doar unde are ceva de câştigat
parfumat masiv – nu cumva să-l uiţi
O caut de două zile.
Nu, e mai rău decât să-ţi cauţi cheile, telefonul (uhhh, de câte ori m-am sunat de pe telefonul fix :))
E îngrozitor, te întrebi „eu cum fac fără ?”, apoi te pui iar pe căutat. Ridici lucruri, cauţi în cutia cu pasteluri (acolo o văzusem ultima dată), răscoleşti tot, între pensule, sub hârtii, pe scaun, sub scaun. Ajungi până în bucătărie. Băi, dar cum să fi ajuns eu cu peniţa până aici?! Înapoi spre zona de pictat.
Chef de lucru. Iau cealaltă peniţă, cea veche. Mă enervează. Cum am lucrat cu ea înainte, totuşi?
următoarea săptămână.
Acasă e greu de supravieţuit, deasupra apartamentului nostru se „renovează” la modul hardcore, numai dinamită n-au folosit.
Drept urmare, mi-am făcut un itinerariu preţios:
i-am răspuns şi eu –
cu „Malul Drept” şi „Malul Stâng”
cafenele şi ateliere din Monmartre,
fascination, follement, frénésie,
femmes, femmes, femmes,
Formidable
Artification | blog de pus în ramă 
