n-am avut linişte

până nu l-am colorat

Avem două corpuri de mobiler cu uşi de sticlă. Cică sablate. Adică nu se vede prin sticlă, e mătuită. Ca tot omu’, am îndesat acolo cutii, dosare, caiete vechi de-ale noastre, tot ce n-am pus în bibliotecă. Şi tot ce nu-i safe pentru copil.

Numai că prin sticla sablată-mătuită se vedeau logo-urile de pe cutiile de pantofi, cabluri de la telefoane vechi, o coală de hârtie „răşchirată” – băgată înapoi la repezeală, o punga albastră cu jucării şi ambalaje de la te miri ce.

De fiecare dată când le vedeam, aveam imaginea unui depozit de unde cumpăram hârtie.  Când intrai, dacă nu-ţi aminteai pentru ce eşti acolo, ajungeai să negociezi gulerul de blană de vulpe al doamnei de la „tipizate”.

Aşa şi cu dulapurile noastre cu sticlă: o învălmăşeală de obiecte care „urlau”, de aveai impresia că urmează să ne mutăm (a se citi emigrăm).

 

p.s. recomand spre citire „Stofa diavolului” – O istorie a dungii şi a ţesăturilor vărgate” – Michel Pastoreau


One response to “n-am avut linişte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: