în 2008
scaune-personaj numai bune de observat
p.s. cel de Gărâna nu e văzut din prisma ecologistului din mine, chiar m-a distrat tabloul: cel care a locuit o vreme pe acel scaun (marea majoritate stătea pe buşteni), şi-a aruncat mizeriile în spate pe sistemul ” iată-mă, ce-i în spate nu-mi aparţine”.
Mănăstirea Bistriţa, Neamţ
Festivalul de jazz de la Gărâna, a doua zi
1 august 2011 at 10:29
Aici las un raspuns
Umbra mangaie peretele,
piciorul sta ascuns in zid,
cineva va infige securea
intr-un bustean
pe care tocmai am stat
undeva printre gunoaie,
la marginea campusului
printre copacii descojiti
deveniti lemn de foc.