mutatul

îmi/ne prieşte

am descoperit prin mape lucrări, crochiuri de care nu mai ştiam nimic

crochiurile de mai jos (cel mai de jos) au pornit de la un ciclu de fotografii din 2007,  interioare din centrul vechi al Bistriţei

foto:

ce mai e la uap?

păi dacă n-aş da căutare după  „UAP” în google, ţi-aş răspunde că n-am habar.

La filiala din care fac parte, respectiv ” interjudeţeana cluj-bistriţa” nu ajung din cauza conducerii. Aştept de vreo patru ani să se schimbe ceva, dar iţele s-au prins/tras fix unde e mâlul mai adânc. Iar mie mi-e frică de necunoscut. 🙂

Caria de la filiala mai sus menţionată nu este singulară, am văzut-o şi la alte filiale. Mi-amintesc de alegerile UAP de acum câţiva ani, eram singurul tânăr prezent. Mă rog, membru stagiar, proaspăt intrată în Uniune. Plină de energie, visam la reformă şi mă uitam după colegi de generaţie. Niciunul.

Târziu am înţeles că nu aveau motive să se afle la astfel de întâlniri, pentru că scaunele aveau deja

irene

Acum 3 minute am primit newsletter de la MoMA – September 11 – expoziţia reuneşte peste 70 de lucrări, e deschisă între 11 Septembrie 2011– 9 Ianuarie 2012

Lucrările, ca şi „răspuns”, reflectă atacurile teroriste şi urmările acestora, dar şi modul în care le-au fost afectate autorilor traseele artistice în urma tragediei.

Voi urmări online ce vor expune artiştii, dar până atunci nu pot să nu întreb,

duminicile şi sărbătorile

Îmi amintesc de reacţia unui critic de artă bistriţean: ,, sper că nu pictezi azi, e duminică”

Ăăăă…

Şi de-atunci tot negociez.

Cu mine, cu Pictura, o întreb pe mama, vreo amică mai evlavioasă: ” Măh, ce fac azi?”

„A picta duminica sau într-o zi de sărbătoare legală e

am revenit

Să explic puţin cum e asta.

Am plecat la Cluj cu jumătate din casă (pătuţ, ţarc, 7 geamantane pline ochi, 2 pungi cu jucării, tricicletă, ş.a.m.d), ne-am întors după două zile. Hardcore again.

Telefoane, căutat pe net, am găsit o casă. La propriu.

Nu mare, dar suficientă pentru vremurile astea. Încă n-am găsit loc pentru pictat, dar cum mă lădam că nu-mi trebuie scris „atelier” pe uşă, mă aştept să-mi găsesc repede (până nu vine îngheţul :)). Pentru că în interior nici vorbă de lumină naturală din cauza jaluzelelor exterioare şi a împărţirii celor două camere. Afaaară aşadar.

M-am tot gândit la o foto sugestivă pentru

fără nume II

fără nume I

m-am hotărât

Capitulez. Plecăm la Cluj pentru o perioadă.

În timp ce scriu, blocul se zguduie, eu nu mai am resurse. Nici familia mea.

Nu voi avea internet, deci

„râvnitul”

dorit şi visat – darnic în orice împrejurare

doar pe jumătate, să ajungă la toţi

 

mofturi

De trei săptămâni se sparge deasupra apartamentului nostru. Hardcore. Picamer, baros, sfredel, burghiu. Şi de la capăt.

Am încercat un dialog cu proprietara apartamentului dar s-a terminat înainte de a-l începe din cauza agresivităţii ei.

Tremurul blocului a continuat. Fără reacţii din partea cuiva, domnii de deasupra sparg tot ce întâlnesc, cu uşa apartamentului deschisă.

N-ai fi zis că deasupra se va mai demola vreodată. Aveau apartamentul