mofturi

De trei săptămâni se sparge deasupra apartamentului nostru. Hardcore. Picamer, baros, sfredel, burghiu. Şi de la capăt.

Am încercat un dialog cu proprietara apartamentului dar s-a terminat înainte de a-l începe din cauza agresivităţii ei.

Tremurul blocului a continuat. Fără reacţii din partea cuiva, domnii de deasupra sparg tot ce întâlnesc, cu uşa apartamentului deschisă.

N-ai fi zis că deasupra se va mai demola vreodată. Aveau apartamentul ca-n palmă, modelul de după revoluţie. Acum nu cred că mai au băi. Dar nu e treaba mea cu ce-şi doresc oamenii. Mă întreb doar dacă se poate negocia cumva în astfel de situaţii. Am sunat azi un avocat, mi-a spus că poliţia nu va face nimic, mai mult, mi se va spune că reacţia mea e un moft.

Concluzia e că trebuie să mă mut. Sau să plec în vacanţă, poate. Numai că vacanţa noastră s-a consumat, ne-am întors la job-uri (unii dintre noi) şi n-am prea pleca din casa noastră. Revin la întrebarea de mai sus, dacă nu există niciun fel de lege, n-ar trebui să se poată negocia un program de linişte de două ore pe zi? Sau măcar să găsesc la intrarea în bloc un bileţel în care să mi se spună să mă plimb azi că urmează să demoleze? Sau că opresc apa şi risc să rămân cu şamponul în cap? Nu-s absurdă, dar reacţionez când copilul meu se trezeşte timorat şi cu mâinile încleştate în salteaua pătuţului din cauza picamerului neobosit de deasupra.

Lung post azi, dar lungă zi şi pentru mine. Cel mic n-a dormit din cauza zgomotului, l-am scos la plimbare în parc. În parc, ţipenie de om. Dormeau bebeluşii în pătuţurile lor, pesemne. La jumătatea parcului am luat-o spre centru pentru că dinspre Sala Polivalentă veneau cinci dulăi. N-am avut curaj să-i înfrunt (n-am reuşit cu oameni, darămite cu ei).

În faţa liceului A.Mureşanu se săpa. Un şanţ de-a latul trotuarului. Eu cu căruciorul. Nicio scândură pe care să treci,  m-am uitat la muncitori, unul s-a sinchisit ridicându-şi braţul din care eu trebuia să înţeleg că trebuie s-o iau pe şosea. Am luat-o înainte, am făcut şoferilor semne disperate să încetinească şi aşa am reuşit să trec cu căruciorul în siguranţă.

Mofturi, nu?


2 responses to “mofturi

  • Adriana Barna

    Te-am insotit in drumul tau periculos prin oras. Santurile sapate zilnic in te-miri-ce loc ne pun in situatii in care trebuie sa gandim cum facem fata
    situatiei. Nepasarea concitadinilor si a autoritatilor ridica zilnic nodul in gat al fiecaruia dintre noi. Ieri am vazut la stirile nationale cativa bistriteni furiosi la culme pentru ca primaria a inceput colmatarea malurilor raului,,,,iar gunoaiele scoase de o masina foarte zgomotoasa sunt aruncate in mijlocul raului, pentru ca apa sa le duca la vale…(Nici un om intreg la minte n-ar face asta ). Parca cei care ordona astfel de lucruri sunt debili mintali, iar celor normali, de pe margine nu le revine decat rolul figurantului indignat.

  • Adriana Barna

    Decolmatarea raului continua, in ciuda celor care spun ca prin aruncarea pamantului scos de pe maluri si aruncarea acestuia la mijloc s-ar putea produce un dezastru ecologic. Raul trebuie curatat , malurile ar trebui sa fie intarite,dar , practic se face o treaba de mantuiala…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: