Am plecat la Cluj cu jumătate din casă (pătuţ, ţarc, 7 geamantane pline ochi, 2 pungi cu jucării, tricicletă, ş.a.m.d), ne-am întors după două zile. Hardcore again.
Telefoane, căutat pe net, am găsit o casă. La propriu.
Nu mare, dar suficientă pentru vremurile astea. Încă n-am găsit loc pentru pictat, dar cum mă lădam că nu-mi trebuie scris „atelier” pe uşă, mă aştept să-mi găsesc repede (până nu vine îngheţul :)). Pentru că în interior nici vorbă de lumină naturală din cauza jaluzelelor exterioare şi a împărţirii celor două camere. Afaaară aşadar.
M-am tot gândit la o foto sugestivă pentru noua locuinţă şi am găsit asta
Aşa-mi arată mie casa. Cu toatele.
Nu-i vorbă, e confortabilă, casă săsească renovată frumos.
Iar pentru fobia mea de insecte am şi găsit remediu. Un aparat care alungă molii, muşte, gândaci, ţânţari şi şobolani.
Sună îndestulător (prea) ca să fie adevărat.
Tocmai am văzut un ţânţar zburând voios în camera piticului.
p.s. prima foto e un fragment din curte 🙂
Lasă un răspuns