Îmi amintesc de reacţia unui critic de artă bistriţean: ,, sper că nu pictezi azi, e duminică”
Ăăăă…
Şi de-atunci tot negociez.
Cu mine, cu Pictura, o întreb pe mama, vreo amică mai evlavioasă: ” Măh, ce fac azi?”
„A picta duminica sau într-o zi de sărbătoare legală e de rău?”
„Daaa, e lucru, nu? Deci nu.”
„Staaaai, nu e job. E reacţie, e manifest, e gând.”
Nu-i nici măcar spălat cu maşina automată de rufe deşi nici asta n-o pricep.
Aştept cu interes cartea unde scrie ce ai voie să faci 🙂
p.s. desenul îmi aparţine, descoperit (şi nesemnat) acum cu mutatul
Artification | blog de pus în ramă 
29 august 2011 at 16:27
încă vreo zece pînă la Crăciun plus 16 duminici 😀 știu, mă simt bine printre prietenii evlavioși
4 septembrie 2011 at 11:51
M-a intrebat azi Mariuca daca sa lucreze sau nu duminica, spunea ca ai pus bine problema in blogul tau inramat. I-am raspuns ca daca vrea sa faca deosebirea intre Duminica si celelalte zile, atunci Duminica ar trebui sa picteze de placere, iar in celelalte zile sa picteze muncind.
4 septembrie 2011 at 12:04
tare mi-e dor de ea, vreau să-i spun că ”mă simt bine oriunde” (foto Măriuca Covrig, 2003) e în noua casă. mă gândesc că gândurile pot fi aşternute azi – fie ele poezie, pictură, foto… oare Sculptorul are voie azi să ”aştearnă”?