ce mai e la uap?

păi dacă n-aş da căutare după  „UAP” în google, ţi-aş răspunde că n-am habar.

La filiala din care fac parte, respectiv ” interjudeţeana cluj-bistriţa” nu ajung din cauza conducerii. Aştept de vreo patru ani să se schimbe ceva, dar iţele s-au prins/tras fix unde e mâlul mai adânc. Iar mie mi-e frică de necunoscut. 🙂

Caria de la filiala mai sus menţionată nu este singulară, am văzut-o şi la alte filiale. Mi-amintesc de alegerile UAP de acum câţiva ani, eram singurul tânăr prezent. Mă rog, membru stagiar, proaspăt intrată în Uniune. Plină de energie, visam la reformă şi mă uitam după colegi de generaţie. Niciunul.

Târziu am înţeles că nu aveau motive să se afle la astfel de întâlniri, pentru că scaunele aveau deja ocupanţi. Nah, idealistă mică!

La ce visam şi planuiam mai exact? În primul rând la un spaţiu de atelier pentru care eram dispusă să dau concurs, dacă nu se putea altfel.

Then, la o colaborare minimă între mine şi filială sau Uniune, după caz. Chiar după alegeri am primit o scrisoare de felicitare, un „la mulţi ani” inserat într-un text standard. Ăsta a fost punctul maxim şi unic 🙂

Invitaţii la expoziţii, tabere de creaţie, tipărire cataloage, promovare, spaţiu de expunere – enumerare inutilă acum, plauzibilă atunci.

Poate mă trezesc cu o excludere din rândul membrilor după cele spuse. Sigur ar trebui să şterg rândurile de mai sus că nu se ştie niciodată. Mă trezesc că aş fi primit atelier de la Uniune dar nu-l mai primesc acum din cauza sincerităţilor.

Uite şi ce şanse aş avea