capul lui traian vrem!

Care ar fi cea mai bună variantă de abordare? Cea plină de clișee de după blocurile gri? Cea de investigație jurnalistică? Eh, ar merge bine și una inflamat-patriotardă, că nu strică niciodată.

Faptele sînt simple: capul lui Traian (împăratul, nu „cel ce nu poate fi numit”) a fost smuls de pe soclul lui din parc, purtat 10 metri de niște brațe care ar putea lucra cu succes la viitorul canal dunăre-bucurești și trîntit cu delicatețe de cea mai apropiată alee. În mod sigur, un gest de victorie după afișarea notelor de la bacalaureat.

Probabil nu aș fi observat nimic dacă angajații de la salubritate și-ar fi făcut treaba. Oricum sînt multe lucruri prin pe care le-am descoperit recent, în timpul plimbărilor de pitic. Sau măcar să pună o bandă cu „police line. do not cross”. Sau, și mai bine, fac eu asta mîine, apoi o numim intervenție în spațiul public și am material pentru o expoziție. Cu o cameră foto serioasă, nu cu cei 2 megapixeli ai telefonului.

Concluzia tristă merită repetată la nesfîrșit: de 20 de ani nimeni nu s-a ocupat de parc, iar de când a apărut povestea cu reabilitarea lui pe bani europeni, lucrurile stau și mai prost. Mă aștept ca într-o dimineață cețoasă de noiembrie să văd copacii smulgîndu-și rădăcinile și pornind în marș spre o locație mai decentă.

Și de fapt ar trebui să stăm naibii la locurile noastre. Nu-i ca și cum am vorbi despre un viol sau mai știu eu ce faptă reprobabilă. Sau?