eu te-am făcut, eu te omor!*

„Mami, vreau să fiu model!” – o campanie de îndobitocire și depersonalizare activă pentru fete între 5 și 10 ani, susținută de Agenția de modele Marquisa

Pentru că am fost cuminte și mi-am mîncat toate legumele, am primit dreptul de a scrie din nou aici. Așa că mă apuc de treabă cu speranța unui review cît mai blînd.

Dacă spun că pe vremea mea băieții vroiau să fie Gagarin sau Silviu Lung iar fetele visau la Nadia, mi-aș arăta doar vîrsta și cred că nici cîteva truisme despre actualul tineretmîndriațării nu mi-ar fi de folos în încercarea de a extrage o felie dintr-un subiect prea vast și mult prea delicat pentru a fi epuizat într-un post.

Bineînțeles că omenirea mai are o șansă. Să ne bucurăm că austriecii încearcă să impună o modă, în care odraslele sînt ținute în beci și violate timp de 20 de ani. Să jubilăm că americanii reușesc să treacă implantul cu silicon pe lista de must-have a grupei de vîrstă 3-5 ani.

Ca în oricare alt domeniu, românii se află cu vreo 20 de ani în urma țărilor civilizate. Așa că putem respira liniștiți o vreme, deși nu ducem lipsă de adevărați deschizători de drumuri nici în direcția asta. Vezi subtitlul sau știrile privind o agenție de casting care ochește mamele cu bebeluși prin parc și le stoarce de bani cu promisiunea de a face din gălușca ocupantă de cărucior o viitoare vedetă strălucitoare. The younger, the better zice o vorbă de duh a unui ursuleț devenit, fără voie, personaj negativ pe internet.

Pe vremuri, când aveam mai multă lume în lista de messenger, aproape jumătate își foloseau fotografiile bebelușilor ca și imagine de prezentare. Reacția firească: „Este cumva de vînzare”? Și apoi ignore.

Apoi au venit rețelele de socializare și internetul s-a umplut de regurgitări, căcăcei și alte drăgălășenii de care nici un părinte nu duce lipsă. Dar nu toți simt un fel de nevoie stringentă de a împărtăși momentele astea cu lumea întreagă.

Iar acum intrăm și noi în rîndul lumii și abia acum înțelegem că putem face mai mult pentru binele copiilor noștri. Degeaba vorbește 3 limbi străine, a văzut 7 țări, cîntă la pian și dansează salsa, ia ore de creative writing iar în puținul timp liber plantează copăcei și strînge gunoaiele din parc. Dacă nu are cel puțin o prezentare de modă la activ înainte de a intra în clasa I, acel copil și-a distrus viitorul! Va fi ignorat de învățătoare, nu va avea prieteni și în clasa a V-a va primi un diagnostic de depresie generalizată și cocktail-ul de neuroleptice aferent.

Ca să fie clar: simplul fapt ca l-ai adus pe lume nu îți dă dreptul să abuzezi de el. Deși poate fi amuzant. Chiar și pentru mine, innocent bystander. Data viitoare când voi vedea o mireasă îmbrățișînd un trunchi vîrtos pentru pozele peste care va lăcrima la bătrînețe, îmi voi aminti de cele două doamne care își obligau fetițele de 3 ani, temeinic înlănțuite în jurul unui pomișor, să privească în cameră. Deodată!

*indiferent cît timp îmi ia