„Am pictat şi pictez dintr-un viciu de care nu m-am putut dezbăra şi nici n-am vrut.
Părinţii m-au sfătuit să mă fac profesor de liceu. am studiat filologia, filosofia, etc. m-am întors la pictură, după ce crezusem că voi fi un foarte bun violonist şi, ca să închei, parafrazez pe Bissière: pictez ca să fiu mai puţin singur…”
Dintr-un caiet, 1970
Imaginile – copii foto după însemnările de atelier ale artistului. Pictorul Corneliu Baba
Cand mă gândesc la pictura lui, invariabil ajung la „Spaime” şi la „Regii nebuni”. Aşa am simţit şi în ’97 (MNAC, Bucureşti) la retrospectiva Baba. Printre portretele şi compoziţiile piramidale m-am furişat spre ultimele săli (lucrările erau aşezate cronologic) unde-am întâlnit, după opinia mea, Pictura.
Spaime
Regele nebun
Lasă un răspuns