mai „scapă” câte unul oval (passe-partout)
ştii, gen medalion – numa’ bun de pus la fotografii de familie, armată, etc.
până acum am primit două sau trei – le ţin minte pentru că-mi bat capul şi pensula cu ele 🙂 – e cumplit să încadrezi în asemenea format
unul e din vechea adunare de lucrări (pe la mama acasă în vreo mapă – de când am evacuat atelierul), al doilea e la tine :), al treilea e 
„feldioreanul” – a/c; 10/15 cm; 2011
p.s. mulţumesc pentru materiaaaal, pentru toate celeeee, mai vreaaaau – dar NU ovale 🙂
Artification | blog de pus în ramă 
28 septembrie 2011 at 10:06
Uite ce se intampla cu un lucru care nu iti convine si pe care musai sa il incluzi intr-o lucrare : devine reper, care devine si el : criteriu.Ce solutie ingenioasa ai gasit pentru a spune grafic povestea unui scaun aflat linga galbenus, in ou. E ca si cand te-ai fi gandit ca un copil poate mosteni o pozitie in societate inca de pe vremea in care parintii acelui copil se gandesc sa il conceapa si implicit sa il aduca pe/in lume. Poate fi povestea nasterii unei idei care se poate ivi intr-o lume si o vreme pregatita sa o primeasca. (Razboaiele, revolutiile tasnesc ca o consecinta a unor idei ajunse la maturitate ,dupa ce au stat cat timp a trebuit, in ou ).
Concluzionez : cu un oval impus, grafica ta devine creativa volens-nolens. Felicitari !!!!!!!!!!!