Cand am fost in America de Sud am vazut intr-un muzeu tablitze folosite de shamanii din diverse triburi la prepararea drogurilor.Erau de forma dreptunghiulara sau patratoasa cu maner. In comunitatile tribale se folosesc droguri pentru a provoca o intalnire cu antecesorii inainte de intrarea in perioada de deplina maturitate sexuala (initierea-la baieti), sau se foloseau droguri pentru a le face mai usoara trecerea in lumea de dincolo a prizonierilor, in riturile sacrificiale.
Au fost perioade in care in China folosirea opiumului de catre oamenii obisnuiti pentru propria placere, fara conotatii ritualice, dar in decursul
secolelor China si-a reglat procentul de conmsumatori de opium. Cand Europa a descoperit puterea unor droguri , europenii le-au luat fara „indicatia de folosire ” si au decis ca bunul plac e suficient. Anumite substante sunt halucinogene si stim aceasta , drept care le folosim in
„ostoirea ” durerilor bolnavilor cu afectiuni cronice in faze terminale.Acolo le este locul in lumea contemporana,in secolul XXI, in deconectarea temporara de la cruda realitate, care nu poate fi suportata lucid de catre acei bolnavi.
In ceea ce ii priveste pe artisti, ei sunt fiinte sensibile care au la indemana anumite droguri cum ar fi poezia, de exemplu.Bucuriile estetice pot provoca stari speciale, paralele cu starile obisnuite de zi cu zi. Inaltarea sufleteasca poate fi obtinuta cu „droguri „non-chimice la care artistii au acces.
Existenta „la liber” a drogurilor care dau dependenta ar fi aidoma cu
punerea printre jucarii a unui tub de albastru de Prusia , care este o cianura,intre jucariile unui bebelus care cunoaste un obiect ducandu-l la gura,, pentru ca asa intelege el lumea, gustand-o.
Nu e nevoie ca lumea sa fie deformata cu buna stiinta de catre artist. Cred cu tarie ca artistul da lumii adevaruri, daca nu chiar ADEVARUL.
Spun un NU hotarat lasarii substantelor din categoria celor care sunt catalogate drept droguri la libera folosire a cuiva care si-ar putea face rau siesi folosindu-le.
De acord cu fiecare cuvânt. Ştii, nefiind în poveste ţi-e uşor s-o vezi / tratezi cu uşurinţă, aşa cum a fost cazul meu. M-am lăsat sedusă de linii, oricare ar fi starea în care ele au fost făcute. Deşi înclin spre o compoziţie şi atât. Construită pentru amuzament.
26 octombrie 2011 at 07:49
Cand am fost in America de Sud am vazut intr-un muzeu tablitze folosite de shamanii din diverse triburi la prepararea drogurilor.Erau de forma dreptunghiulara sau patratoasa cu maner. In comunitatile tribale se folosesc droguri pentru a provoca o intalnire cu antecesorii inainte de intrarea in perioada de deplina maturitate sexuala (initierea-la baieti), sau se foloseau droguri pentru a le face mai usoara trecerea in lumea de dincolo a prizonierilor, in riturile sacrificiale.
Au fost perioade in care in China folosirea opiumului de catre oamenii obisnuiti pentru propria placere, fara conotatii ritualice, dar in decursul
secolelor China si-a reglat procentul de conmsumatori de opium. Cand Europa a descoperit puterea unor droguri , europenii le-au luat fara „indicatia de folosire ” si au decis ca bunul plac e suficient. Anumite substante sunt halucinogene si stim aceasta , drept care le folosim in
„ostoirea ” durerilor bolnavilor cu afectiuni cronice in faze terminale.Acolo le este locul in lumea contemporana,in secolul XXI, in deconectarea temporara de la cruda realitate, care nu poate fi suportata lucid de catre acei bolnavi.
In ceea ce ii priveste pe artisti, ei sunt fiinte sensibile care au la indemana anumite droguri cum ar fi poezia, de exemplu.Bucuriile estetice pot provoca stari speciale, paralele cu starile obisnuite de zi cu zi. Inaltarea sufleteasca poate fi obtinuta cu „droguri „non-chimice la care artistii au acces.
Existenta „la liber” a drogurilor care dau dependenta ar fi aidoma cu
punerea printre jucarii a unui tub de albastru de Prusia , care este o cianura,intre jucariile unui bebelus care cunoaste un obiect ducandu-l la gura,, pentru ca asa intelege el lumea, gustand-o.
Nu e nevoie ca lumea sa fie deformata cu buna stiinta de catre artist. Cred cu tarie ca artistul da lumii adevaruri, daca nu chiar ADEVARUL.
Spun un NU hotarat lasarii substantelor din categoria celor care sunt catalogate drept droguri la libera folosire a cuiva care si-ar putea face rau siesi folosindu-le.
26 octombrie 2011 at 09:23
De acord cu fiecare cuvânt. Ştii, nefiind în poveste ţi-e uşor s-o vezi / tratezi cu uşurinţă, aşa cum a fost cazul meu. M-am lăsat sedusă de linii, oricare ar fi starea în care ele au fost făcute. Deşi înclin spre o compoziţie şi atât. Construită pentru amuzament.