5 întrebări cu temă – interviu cu poeta adriana barna

1. „Lentile de contact” a existat pe internet cu mult timp înainte de a fi publicată. Care crezi că sînt avantajele și dezavantajele tipăriturilor în acest pseudo-conflict cu mediul on-line?

Poemele acestei carti au fost expuse pe net in reteaua literara. Au putut fi citite imediat dupa ce ele au fost „comise„. E ca si cand ai fi putut sa vezi o poarta, o masa, un pat, o biblioteca, un frigider, un tablou si sa iti inchipui cum ar arata o casa, care ar cuprinde toate aceste obiecte. ” Lentile de contact” exista ca obiect finit datorita tie, Georgiana, datorita graficii care intregeste precum pielea: corpul cartii. Exista, mai apoi datorita lui Gavril Tarmure care a avut bunavointa de a o tipari in conditiile grafice cunoscute. Am inchegat astfel, o lume. Cred ca cele 33 de poeme pot alcatui o imagine care sa se poata impregna in mintea cititorului cu gust si cu miros cu tot, dupa ce cartea va fi fost pipaita pagina cu pagina. Daca mai adaugam audiobook-ul, cred ca lumea asta poate sa fie cunoscuta si prin auz . Daca adaugam faptul ca vocile care o rostesc sunt ale Adei Milea, Bogdan Burlacianu, Mihai-Liviu Deldegan, Ion Burhan, Nino Seghedi, ale unor prieteni aflati in Belgia, in America, in Olanda, cei care mi-au trimis lectura lor la „piesele componente„ ale acestui angrenaj, cred ca deja vorbim despre un ceva existent. Specialistii care s-au pronuntat pana acum asupra cartii: Ovidiu Pecican, Ioan Moldovan, Igor Ursenco si Ion Bogdan Lefter care a girat cartea la GAUDEAMUS  mi-au dat speranta ca isi gaseste loc in Cetatea Poeziei.

Nu cred in conflictul dintre mediul real si cel virtual. Eu spun mereu ca nu poti lua lumina de la intuneric. Iei lumina de unde este lumina. Daca o gasesti intr-o carte tiparita o iei de acolo, daca o gasesti undeva on-line o poti lua, daca ai nevoie de ea.

Daca intunericul e cel pe care il cauti, oh, e la indemana sa il iei aproape de peste tot.

Eu m-am bucurat cand bloggeri necunoscuti au preluat poeme (cuprinse in carte) in blogurile lor, am considerat ca e un semn

suzana fântânariu în toate

„păşesc” în atelierul ei şi refuz orice altceva

cum oare se întâlnesc ele, ei şi restul?

nu îndrăznesc să întreb, să nu le stric

ele sunt fireşti şi-mi vin ca turnate

asta e miza

manuscrise emily dickinson

Emily Dickinson surprinsă de Bogdan Georgescu

În New YorK

Neclar şi prea emoţionant

Manuscrise

zicea : „să fie imortalitatea

a treia mea trăire ?”

artişti plastici contemporani la balcic – TRUICART 2011

Muzeul Militar National ” Regele Ferdinand I”, Liga Navala Romana si Dan Tudor Truica, au placerea sa va invite la vernisajul expozitiei de pictura, grafica si arta decorativa ARTISTI PLASTICI CONTEMPORANI LA BALCIC, joi 1 decembrie 2011, ora 13.00 in Salonul de Onoare al Muzeul Militar National ” Regele Ferdinand I”. Aceasta expozitie reprezinta rezultatul taberei de creatie si documentare „TRUICART BALCIC 2011” desfasurata in perioada 14-21 iulie 2011. Pe simeze se regasesc 16 plasticieni din diferite generatii si zone ale tarii. Manifestarea are ca principal obiectiv sinceritatea actului de creatie si nu statutarea conceptual – constransa a unui proiect. Varietatea si sensibilitatea lucrarilor prezentate ma determina sa cred ca aceasta abordare a relatiei dintre artisti trebuie sa continue si pe viitor.

Cu drag,
Dan Tudor Truica – organizator si curator.

renuh!

mă pregăteam să scriu „inutil să mai spui ceva”, desenul Ilincăi e grăitor

Numai că-mi frec mâinile şi nu pot lăsa lucrurile aşa 🙂 Am primit desenul aseară, după ce Ilinca m-a auzit exclamând „Renuh!”

Sigur, renul e reprezentat în fiecare minut pe orice, dar asta e altă poveste. Nu fac colecţie de reni şi nici nu leşin la vederea lor oriunde.

Trebuie neapărat să fie asociat cu o poveste, imagine, că la capitolul imaginaţie nu stăm rău deloc. Hap!

Povestea mea e aşa: în urmă cu mulţi ani (dar nu foarte mulţi, câţiva, acolo) căutam decoraţiuni pentru un spectacol de Crăciun. Căutam lucruri grandioase,  pentru scena de la Sala Polivalentă, nu globuri. Prin mormanul de sclipiciuri, stele şi tuburi luminoase, văd o bucăţică „umană”. Trag de ea, iese

salonul anual „alma mater napocensis”

Sighişoara – Galeria de Artă Contemporană „Turnul Fierarilor”

Profesorii de la Universitatea de Artă şi Design din Cluj

Vernisajul a fost vineri, 19 noiembrie, ora 13

Imagini* de la vernisaj, imagini cu

suzana fântânariu

pentru că-i simt lucrările, îmi iau doza de tonic şi devin brusc puternică

pentru că pot să le aşez în ce lume doresc

şi

pentru că atunci când îi văd o lucrare, am impresia că tocmai am primit un cadou

adriana barna la târgul de carte gaudeamus 2011

aseară, art galeria, expoziţie cristian suciu

“o obsesie valorează uneori cât un naufragiu” / cristian suciu / fotografie

am avut prilejul (unii ar spune şansa) de a vedea câteva dintre fotografiile lui suciu

demult

suciu face fotografie dar nu o arată

cumva îl înţeleg dar altcumva nu

artistul e prin definiţie subiectiv/egoist ”fundamental” vorba dorei, nu-i vine aşa uşor să se despartă de lucrări, sunt momentele lui, e suflare acolo

sau n-are timp (o expoziţie înseamnă şi bani, drumuri şi într-un sens şi în celălalt, rugăminţi, SPAŢIU)

dar vine vremea când cei care au reuşit să-ţi vadă lucrările îţi repetă obsesiv: