Monthly Archives: Februarie 2012

Kraftwerk Über Alles

La începutul anilor ’90 era în plină desfăşurare perioada de explorări muzicale a puberului de atunci. O expediţie foarte haotică din cauza lipsei materialelor discografice şi a absenţei informaţiilor. O perioadă greu de imaginat acum, cînd telefonul îmi spune că s-ar putea să îmi placă şi Arcade Fire dacă prinde o piesă de Andrew Bird în playlist. Aşa că încercam să îmi stabilesc limitele unui teritoriu în care să mă simt acasă din punct de vedere muzical. Din ceea ce îmi mai pot aduce aminte acum, la o poartă aveam străjeri de nădejde (Napalm Death şi Disharmonic Orchestra). Pe acolo clar nu se putea strecura vreun intrus. Cealaltă poartă era Kraftwerk. Şi datorită lor am ajuns la toate muzicile pe care le ascult azi.

Citește în continuare


câştigă un tablou de grigorescu sau o gravură de salvador dali!

Alegearta.ro și Artmark te invită la concurs!

Joacă ArtWars și ai șansa să câștigi un tablou de Grigorescu de 35.000
euro, o gravură de Salvador Dali și colecția de cataloage de licitație
Artmark pe 1 an de zile.
E gratis, simplu și distractiv!Tot ceea ce trebuie să faci este să utilizezi bugetului virtual primit
pentru a simula achiziția de tablouri din oferta de licitație Artmark.
Aștepți licitația Artmark și  jocul îți va arăta la ce valoare a ajuns
colecția ta, care este randamentul investiției tale și pe ce loc al
clasamentului te situezi. Cine are cel mai mare randament al
investiției, câștigă!

Următoarea licitație Artmark are loc marți, 21 februarie. Poți să mai
joci pentru această licitație până în ziua licitației, la ora 19.30.

Următoarele licitații din concurs sunt pe: 22 martie, 10 aprilie și 17
mai.  Poți juca la una sau mai multe licitații, iar în luna mai poți
pleca acasă cu tabloul de Grigorescu!
Află mai multe despre mecanismele pieței de artă de pe www.alegearta.ro

Succes!

adresa jocului:  http://apps.facebook.com/artwars-alege-arta/


cine e doamna cu pardesiul roşu?

Să zicem că ai un loc unde-ţi duci copilul cât timp tu eşti la slujbă. O grădiniţă, o creşă. Trec cele opt ore, după care te întorci într-un suflet după el. După copil, aşa e. Grupa de vârstă 2-3 ani. La plecare, îl îmbraci pe un pat special amenajat pentru asta, un fel de masă de înfăşat pe care încap trei copii. Cu părinţii anexaţi. Uneori ai ”şansa” să-ţi îmbraci copilul (durează uneori până la zece minute, e un întreg proces) în compania unei mame femei care îşi aduce dimineaţa copilul la grădiniţă cu câte-o altă jucărie. De înţeles, uneori nu-l poţi scoate pe uşă decât cu câte ceva în mână. Până ajungi la grădiniţă, jucăria dispare, nu-i aşa? De aceea s-au inventat poveştile. Una în care ”ia te uită ce frumos e acel copac, îl aşteptăm să înmugurească…” timp în care jucăria dispare în geantă/plasă. Nu, trebuie să ne vadă lumea că avem. Şi ne manifestăm pe toate planurile. De obicei doamna dă tonul, prin pardesiu. Roşu, cu mulţi Citește în continuare


fotografia de azi: ramón singley – signs (NYC), 2003

Signs (NYC), 2003

Silver Gelatin Print
27.5 x 28 cm

foto


lucrarea de azi: jos de gruyter & harald thys

detaliu video din expoziţia „In the realm of the Eclipse”

foto


atelier de marţişor la scenica

Duminică. 26 februarie 2012. De la 10 şi de la 2 după-amiaza.

Modelăm şi pictăm. Începem cu potcoave, să ne (re)intrăm în mână :).  Continuăm cu trifoi cu patru foi, coşari, broscuţe, oiţe, tot ce aduce noroc.

Decupăm, lipim şi punem pe hârtie, dragoste. În felicitări. Răsucim cele două fire, alb şi roşu, să ajungă la cât mai mulţi.

Lucrăm în două grupe, stART (4-7 ani) – de la ora 10.00 şi smART (8-14 ani) – de la ora 14.00.

Aştept micii artişti să născocim împreună propriile poveşti vizuale.

La Scenica, bloc Casa8tima lângă Kaufland. Înscrierile se fac la Andreea, la numerele de telefon 0725. 525.994/0363.401.293


„Expoziţie. Mi s-au părut lucrări aşezate
disparat, fără o grijă specială. Aveau un aer trist.
Înţeleg aşa de bine că în secolele XV-XVI se
puneau perdele în faţa tablourilor, şi erau
dezvelite special, câte unul, pentru privitori. E un
gest atât de singular, indecent şi intim,
contemplarea unui tablou. Cum să treci imediat
la altul, de alături.”

http://soirs.wordpress.com/


Mita electorală. Aşa NU!

Săptămîna asta am luat prima șpagă. Pentru că trăim într-o campanie electorală continuă. Și, contrar așteptărilor, am făcut-o cu zîmbetul pe buze, ba chiar am și mulțumit. Din două motive: cel lumesc este că aveam piticul în brațe (omul venise la ora la care copiii sînt luați de la creșă/cămin, și-a postat mașina în curte și a început să care pachete), iar cel științific este că nu aspectul neîngrijit sau gluga din cap te fac neinteresant pentru mituitorii electorali, ci lipsa copilului din preajmă. Îmi imaginez că, dacă ieșeam din cămin cu trei plozi, unul mai urlător decît celălalt, ne-ar fi transportat cu mașina pînă acasă și ne-ar fi manevrat interfonul. Dar, eh!

Deși vizibil, numele Candidatului nu contează, mai ales că nimeni nu știe pentru ce/cine sau de ce candidează. Aici nu facem politică, iar atunci când facem, o facem doar așa, de-amorul artei.

Pachetul (fig. 1) l-am băgat în geanta crăcănelului și am zbughit-o spre casă. Pentru că ne place să trăim periculos, pe linia subțire dintre sănătate și viroze/roșu’n gît/rubeolă/maiștiueuce am fi putut rămîne un pic în curte, să-i dăm Candidatului următoarele sfaturi și indicații prețioase, dar e mult mai satisfăcător să faci asta de la căldură, atunci când replica, dacă există vreuna, vine încet și poate fi aruncată în spam fără mustrări de conștiință.

În primul rînd, nu e frumos! A apărea cu cadouri inscripționate cu numele tău este o mîrlănie de cea mai joasă speță, mai ales atunci când le arunci în fața copilului și îți rîzi în mustață știind că părintele nu le poate refuza. Dap, se vede că omul are abilități de fin psiholog. Exista varianta de a lăsa alimentele la grupele copiilor, fără numele și adresa binefăcătorului. Exista varianta de a folosi banii pentru a cumpăra lucruri cu adevărat necesare pentru grădinițe (șervețele și ceaiuri de fructe, de exemplu). Dar Citește în continuare


atât!

Fiecare ATM ar trebui să aibă o funcție prin care utilizatorul care îl folosește mai mult de 10 minute, fără nici un fel de finalizare, să fie apucat de gît, dat cu capul de pereți și aruncat în stradă avînd lipită pe frunte o adeverință că e prea prost ca să folosească un card, astfel încît angajatorul să-i poată da banii în mînă la sfîrșitul lunii.

Îmi place să cred despre mine că sînt răbdător, înțelegător, voluntar și plin de bunăvoință dar, dacă silabisești de cinci ori în zece minute, urmărind cu degetul: „Doriți să efectuați altă operațiune?”, dacă îți scoți șapte extrase de cont și apoi le compari, dacă nu faci diferența între 800 de lei noi și 800 de mii de lei vechi şi trebuie să dai un telefon ca să te lumineze un prieten, data viitoare voi prelua eu această funcție lipsă a ATM-urilor. Citește în continuare


părerea mea (irelevantă) despre noul guvern

Conform principiului sănătos: „am o părere, dar nu sînt de acord cu ea”.

Citește în continuare