Mita electorală. Aşa NU!

Săptămîna asta am luat prima șpagă. Pentru că trăim într-o campanie electorală continuă. Și, contrar așteptărilor, am făcut-o cu zîmbetul pe buze, ba chiar am și mulțumit. Din două motive: cel lumesc este că aveam piticul în brațe (omul venise la ora la care copiii sînt luați de la creșă/cămin, și-a postat mașina în curte și a început să care pachete), iar cel științific este că nu aspectul neîngrijit sau gluga din cap te fac neinteresant pentru mituitorii electorali, ci lipsa copilului din preajmă. Îmi imaginez că, dacă ieșeam din cămin cu trei plozi, unul mai urlător decît celălalt, ne-ar fi transportat cu mașina pînă acasă și ne-ar fi manevrat interfonul. Dar, eh!

Deși vizibil, numele Candidatului nu contează, mai ales că nimeni nu știe pentru ce/cine sau de ce candidează. Aici nu facem politică, iar atunci când facem, o facem doar așa, de-amorul artei.

Pachetul (fig. 1) l-am băgat în geanta crăcănelului și am zbughit-o spre casă. Pentru că ne place să trăim periculos, pe linia subțire dintre sănătate și viroze/roșu’n gît/rubeolă/maiștiueuce am fi putut rămîne un pic în curte, să-i dăm Candidatului următoarele sfaturi și indicații prețioase, dar e mult mai satisfăcător să faci asta de la căldură, atunci când replica, dacă există vreuna, vine încet și poate fi aruncată în spam fără mustrări de conștiință.

În primul rînd, nu e frumos! A apărea cu cadouri inscripționate cu numele tău este o mîrlănie de cea mai joasă speță, mai ales atunci când le arunci în fața copilului și îți rîzi în mustață știind că părintele nu le poate refuza. Dap, se vede că omul are abilități de fin psiholog. Exista varianta de a lăsa alimentele la grupele copiilor, fără numele și adresa binefăcătorului. Exista varianta de a folosi banii pentru a cumpăra lucruri cu adevărat necesare pentru grădinițe (șervețele și ceaiuri de fructe, de exemplu). Dar, nu! NU! Noi trăim într-un ev mediu atît de înapoiat încît fiecare rahat crede că poate ajunge în funcții înalte cu cîteva plase de cadouri (și chiar ajunge, fir-ar să fie).

În al doilea rînd, n-am văzut în viața mea un cadou mai jenant. Nu numai din punctul de vedere al prețului, dar și al așezării în pagină. Ca să nu vorbesc de fonturile alese:D. Serios, acum, înțeleg că omul este denumit „filantrop”. E OK, în țara asta oricine se poate denumi oricum, avem nenumărate exemple, dar putea să angajeze măcar un om care să-l sfătuiască, să-l îndrume nițel în alegerea lucrurilor puse în pachețel, în aranjarea lor, în stabilirea a ceea ce va fi scris și cum va fi scris. Dar, hai să le luăm pe rînd.

Una bucată calendar (fig. 2) Preț estimativ: 0,10 lei. Presupun că este pentru 2012, deși nu scrie nicăieri asta. În schimb apare scris de două ori site-ul Candidatului ( mi-e frică să merg acolo, așa că nu dau link). Apoi avem un mesaj motivațional fără nici o logică: „Fiți buni și iubiți pe cei din jurul vostru, iar dragostea voastră față de ei și față de natură va schimba lumea”. Dap, e adînc scris. Ghilimelele folosite ne spun că este vorba de un citat dar nu ne este dezvăluită și sursa profundei înțelepciuni, așa că pot presupune că-i aparține lui Steve Jobs, în calitate de guru al filantropilor de pretutindeni, bineînțeles. Pe cele două fețe ale calendarului mai apare și o poză a candidatului, la masa de lucru (?). Am citit cîteva cărți în vremurile mele bune, dar niciodată nu am reușit să îmi țin mâinile pe o carte în acest fel (fig. 3). Oricum cartea e doar un detaliu pentru imagine, important este telefonul pe care îl ține ascuns sub brațul drept. Așa cum l-am localizat și în trafic, mereu cu telefonul la ureche. Lucru ilegal, dealtfel. Suficient, neeeeext!

Una bucată „Casa bună – gust de zmeurică” (fig. 4) Preț estimativ: 0,45 lei (100g.) Aici e simplu: dacă nu e expirat, e în regulă. Ne uităm și la ingrediente? Lapte pasteurizat, zahăr, amidon modificat (din porumb), aromă (conținînd colorant natural: coșenilă), fermenți selecționați de iaurt. Trecînd peste „coșenila” ‘ceea care mă sperie, unde naiba e zmeurica?

Una bucată „Katy” (fig. 5) – napolitană cu cremă de alune (77%). 32 de grame, preț estimativ: 0,20 lei. Fără termen de valabilitate vizibil. Ingrediente: făină de grîu, grăsimi vegetale hidrogenate, zahăr, lapte praf, ulei de rapiță, făină de soia, cacao parțial degresat, emulgator: lecitină de soia, sare, alune 0,2%, substanțe de afînare: bicarbonat de sodiu, bicarbonat de amoniu, arome. Produsul poate conține urme de arahide și alte nuci. Țara de origine: Polonia.

Una bucată pungă, gen pufuleți (fig. 6). Preț estimativ 0,01 lei. Poză cu Candidatul. N-am reușit să-mi dau seama de la ce vine prescurtarea „pr.” dinaintea numelui. Preot? Profesor? Primar? Principe? Programator? Mai sînt tipărite un număr de telefon mobil și o adresă de mail, cea mai adevărată adresă pe care am cunoscut-o vreodată: fundatiamirelasilucianungur@yahoo.com

Acum, cine spunea că mărimea nu contează, mai are curaj să ridice două degete?

În concluzie: 0,751 lei. Plus textul ăsta, bonus. O jumătate de steluță, din 5 posibile. Mă aștept la mai mult după momentul în care se dezgheață apele. If ever…

Pentru orice eventualitate, pentru toate partidele și organizațiile politice, pentru toți independenții și codependenții: înainte de a începe procesul de mituire a electoratului, trimiteți-mi și mie o mostră! Asigur o evaluare corectă și nebiasată, ofer consiliere la nivel european pe plan sociologic, dendrologic, psihologic, impresie artistică, fezabilitate. Iar prin sistemul de cotare cu steluțe puteți fi siguri că mita dumneavoastră sinceră nu va trece neobservată. Nu dați banii pe prostii, testați mita pe copii!