Mihai Ursachi. Lucian Valea. Cezar Ivănescu.
Toate trei au apărut în numărul 5-6 al Daciei Literare. Un număr dedicat Văii Vinului. Dedicat Casei Scriitorilor de la Valea Vinului.
Mă simt bine aici, mă simt privilegiată că am ajuns şi eu ” acolo sus, printre cetini plăcut mirositoare de brazi alpini şi ape gîlgîitoare minerale ce ţîşneau direct din stîncă, complet izolaţi de zgomotul şi furia lumii, cumva total în Ficţiune, Citește în continuare
Biblioteca Naţională a României
deschiderea oficială a noului sediu 23-27 aprilie 2012
vernisaj miercuri, 25 aprilie 2012, ora 13.30
spaţiu de desfăşurare: Mezanin
Holi, sau Holli (în sanscrită होली), este un festival al primăverii sărbătorit de hinduși, sikh și alte religii. Este ținut în principal în India, Nepal, Sri Lanka și în țări cu diasporă indiană semnificativă.
Principala zi de Holi este sărbătorită de oameni prin aruncarea de pulberi colorate și de apă colorată unii în alții.
Jonathan Bregel și Khalid Mohtaseb, de la studioul Variable ne arată festivalul într-un film absolut delirant. 2500 cadre/secundă
notă: în 2 aprilie (a.c) le povesteam Anei şi lui Liviu despre cum mi-ar plăcea să avem fiecare acces la culori. Mai în detaliu, deasupra uşii de la intrare să existe Citește în continuare
TRADIŢII
joi, 5 aprile 2012, ora 19:00
Bucureşti
A fost vernisajul. Îl poţi urmări mai jos. Dar expoziţia continuă până în 22 aprile, poate fi văzută de marţi până sâmbătă, între orele 12.00 şi 20.00. Art Yourself Gallery, Str. Nicolae Ionescu nr 11, sector 1 Bucureşti (în apropierea parcului Kiseleff)
– „Tradiţii”, este o expoziţie construită în jurul Florilor de Leac, imagini pe care Marcel Lupşe le-a împrumutat din imaginarul Evului Mediu şi le-a reinterpretat într-o plastică a zilelor noastre. Compoziţii care uimesc prin minimalismul lor, acorduri cromatice care aduc linişte sufletească, şi – din când în când, discrete – mesaje care ne adâncesc în meditaţie: aşa s-ar putea rezuma, în doar trei idei, această serie a deja reputatului bistriţean. Grădinile şi luminişurile Bistriţei, naturile statice cu mere şi dovleci, compoziţiile cu scai şi compoziţiile cu inflorescenţe întregesc harta acestei expoziţii. Curator Dragoş Farmazon. –
Nu mai ştiu cum defineau germanii de extremă dreaptă ‘estetica evreiască’; pentru ei era vorba pur şi simplu de artă degenerată.
Este o estetică în fărâme. Friabilă. Vulnerabilă. Ai impresia că orice tablou stă să se sfărâme, că imaginile, casele, siluetele, prinse cu bolduri, nituri şi copci, se vor prăbuşi la pământ. Ceţuri şi umbre, contururi tăioase, vulnerabilitate de esenţă a lumii. Nu ştiu dacă există o estetică ‘evreiască’ derivativ al unei conştiinţe iudaice. Ştiu că îmi place tot ce s-a întâmplat acolo (avangarda etc.). Nu ştiu de unde vine: criză identitară, nostalgia originii – habar n-am. E o culme a onestităţii în raport cu aventura umană. Fiecare tablou spune: aparent lumea e solidă, dar în spatele imaginii tale nu este decât asta. Şi urmează: linii, dreptunghiuri descompuse, cioburi, fâşii, puncte. În culori sumbre sau contrastate sumbru (chiar şi exuberanţa e sumbră). E colosal. Tablourile lor (Alma Redlinger etc.) vădesc frică. Angoasă. Neîncredere. Un doliu continuu, o melodie obsesivă, un zvon de destrămare. Poţi lua orice tablou făcut atunci: nu e ‘frumos’; transmite nelinişte. O nelinişte esenţială: inadecvarea generală la iluzie, la basmul lumii. Lucrările tremură.
preluare integrală de pe soirs.wordpress.com
când ai un Crăcănel
(decoraţiunile pentru fereastră le aveam – sunt cumpărate* -, azi am adăugat iarba şi floricele)
aruncă neapărat o privire şi pe site-ul scenica, aici vei vedea ce minunăţii facem, inclusiv pe ferestre
*cum e cu croitorul care are haina ruptă-n cot? aşa ajung eu să-mi bucur copilul cu o încropeală de zece minute, între papa şi pregătiri (repet, doar iarba şi floricelele sunt intervenţia mea, stickerele sunt cumpărate)
Demult n-am mai avut aşa inima plină. Dar ce desene proaspete şi expresive! Copii faini şi sinceri. Ana Dragu mi-a tot mulţumit şi acum regret că nu am spus eu un mulţumesc răsunător. Mulţuuuumeeeesc Ana, fiecare desen mi-a rămas adânc întipărit în minte, azi toată ziua le-am văzut în jurul meu. Am văzut-o pe mama şi dinozaurii lui Antonio, personajele lui Andra, sinagoga lui Dudu, fluturele lui Vlad, drujba lui Robi, mărul lui Robert, cercurile lui Andi. În curând le veţi putea vedea (şi-mi veţi da dreptate) şi pe site-ul centrului „Micul Prinţ”.
Câteva fotografii de la deschiderea expoziţiei, după click
Artification | blog de pus în ramă 