Crăciun din secolul al XIX-lea

1. Walking Robins

adriana rodica barna – premiul pentru poezie

Lentile de contact

El vine să îşi ascundă pantofii abia cumpăraţi în biroul nostru,
aşează cutia lângă pungile cu ceaiuri din care bem zilnic.
Pleacă val-vârtej, aşa cum a intrat.
Stau la fereastră şi privesc trecătorii cu pantofi uzi
pasageri prin lume, cu feţe triste ca vremurile grele
pe care le trăim; unii vorbesc la telefon, sunt în altă parte
cu gândul, de parcă prezentul în care există îi scufundă
într-un abis din care vor sa iasă. Păşesc repede, pleacă sau vin,
mirosurile trec pe lângă ei fără să îi atingă, câinii vagabonzi
au şi ei lumea lor, zeii lor, risipesc şi ei timpul căutând.
Tripleţii născuţi în ciuda vremurilor mocnesc în căruciorul triplu.
Doi bătrâni intră la cârciuma de peste drum să dea pe gât
alcoolul care îi face să uite că lucrurile în care cred sunt
altfel rânduite, iar viaţa lor trece progresiv spre sfârşitul
pe care îl aşteaptă ca pe o eliberare.
Femeile trimise de la primărie scot florile din spaţiul public
şi le înlocuiesc cu flori proaspete de sezon. Fac grămezi mari
cu cele scoase cu rădăcină cu tot şi le aruncă în containere.
Sufletul meu e transparent, ca o lentilă de contact,
văd clar prin el,
iar ochii mei văzători se strămută spre copaci şi prind ceva
din foşnetul verde al frunzelor atinse de grindină.
De pe afişul uriaş postat vis-a-vis pe sinagogă
mă priveşte Marin Sorescu
cât doi Marin Sorescu unul peste altul.

Volumul de poeme în proză „Lentile de contact” a primit Premiul pentru Poezie (Ex Aequo) al Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2012

lucrarea de azi: happiness is expensive – alejandro diaz

Happiness is Expensive, 2009 by Alejandro Diaz

and untitled work on paper by Vincent Valdez

„boudoir” – alexandru lupşe

N-a trecut mult timp de la expoziţia personală a pictorului Alexandru Lupşe. Galeria Arcade 24 (galeria UAP din Bistriţa) a fost timp de trei săptămâni locul în care s-au „odihnit” lucrările lui Alexandru. Cam scurtă perioada, ştiu oameni din ţară care şi-ar fi dorit s-o viziteze şi n-au mai apucat. Şi eu mi-am dorit să fac un tur al galeriei (din fotogafii) cu traseul lucrărilor şi vecinătăţile lor. Pentru că eu aşa le-am privit, narative şi deschise, în dialog unele cu celelalte. Prima cu a doua, a şaptea cu a treisprezecea, prima cu penultima şi tot aşa.  N-am reuşit pentru că mi-am tot propus să-mi găsesc mai multe ore libere într-o zi să le pot petrece în galerie. Când le-am găsit (şi am găsit şi trepiedul) a fost târziu.

Am reuşit totuşi să obţin câteva