Category Archives: ce fac

adriana rodica barna – premiul pentru poezie

Lentile de contact

El vine să îşi ascundă pantofii abia cumpăraţi în biroul nostru,
aşează cutia lângă pungile cu ceaiuri din care bem zilnic.
Pleacă val-vârtej, aşa cum a intrat.
Stau la fereastră şi privesc trecătorii cu pantofi uzi
pasageri prin lume, cu feţe triste ca vremurile grele
pe care le trăim; unii vorbesc la telefon, sunt în altă parte
cu gândul, de parcă prezentul în care există îi scufundă
într-un abis din care vor sa iasă. Păşesc repede, pleacă sau vin,
mirosurile trec pe lângă ei fără să îi atingă, câinii vagabonzi
au şi ei lumea lor, zeii lor, risipesc şi ei timpul căutând.
Tripleţii născuţi în ciuda vremurilor mocnesc în căruciorul triplu.
Doi bătrâni intră la cârciuma de peste drum să dea pe gât
alcoolul care îi face să uite că lucrurile în care cred sunt
altfel rânduite, iar viaţa lor trece progresiv spre sfârşitul
pe care îl aşteaptă ca pe o eliberare.
Femeile trimise de la primărie scot florile din spaţiul public
şi le înlocuiesc cu flori proaspete de sezon. Fac grămezi mari
cu cele scoase cu rădăcină cu tot şi le aruncă în containere.
Sufletul meu e transparent, ca o lentilă de contact,
văd clar prin el,
iar ochii mei văzători se strămută spre copaci şi prind ceva
din foşnetul verde al frunzelor atinse de grindină.
De pe afişul uriaş postat vis-a-vis pe sinagogă
mă priveşte Marin Sorescu
cât doi Marin Sorescu unul peste altul.

lentile contact

Volumul de poeme în proză „Lentile de contact” a primit Premiul pentru Poezie (Ex Aequo) al Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2012 Citește în continuare

Anunțuri

atelierul de pictură de la scenica

împlineşte azi-mâine, un an. Am început ambiţios, dimineţi multe cu cafea şi mai multă – ce putem face pentru copii, de unde cumpărăm materiale, ce-i interesează, cum îî putem învăţa lucruri care să-i incite şi să le şi folosească? Timpurile sunt altele, totul e rapid, n-avem timp, n-avem răbdare, totul trebuie să se petreacă în viteză, rezultatele să apară pe loc sau în următorul moment. Aşa începeau discuţiile cu Dora Baba, omul care a însufleţit Scenica.

În atelier facem echipă, eu îmi asum disciplina şi valoarea ei educativă, Dora planifică, e parte din tot procesul de  creaţie. Ne-a fost model la studiu portret,  vine cu referinţe proprii, e tare talentată  la desen şi ştiu că ne iubeşte. Voi ataşa mai jos fotografii din timpul cursurilor şi vei înţelege mai bine relaţia ei cu atelierul de pictură. N-am pornit la drum cu gândul de a face bani, dimpotrivă. Vrem oameni expresivi în jur, oameni cu preocupări , simţ valoric şi sensibili la ceea ce înseamnă cultură. Un astfel de mediu îmi doresc pentru Evan, fiul meu, aşa ştiu că îşi doreşte şi Dora pentru Ilinca. O generaţie sănătoasă, care nu se rezumă strict la informaţia ” prietenului” Google.

Citește în continuare


the end (acrylic, 2011) – jarek puczel

nu-s fan al genului, doar lucrarea m-a făcut s-o caut din nou.  foarte senzuală şi materială în acelaşi timp.

ciudat că se poate

aici lucrări 


valea vinului. portrete

Mihai Ursachi. Lucian Valea. Cezar Ivănescu.

Toate trei au apărut în numărul 5-6 al Daciei Literare. Un număr dedicat Văii Vinului. Dedicat Casei Scriitorilor de la Valea Vinului.

Mă simt bine aici, mă simt privilegiată că am ajuns şi eu ” acolo sus, printre cetini plăcut mirositoare de brazi alpini şi ape gîlgîitoare minerale ce ţîşneau direct din stîncă, complet izolaţi de zgomotul şi furia lumii, cumva total în Ficţiune, Citește în continuare


”asocieri”

”asocieri” – a/p; 30/40 cm, 2012


ce devine geamul din bucătărie

când ai un Crăcănel

(decoraţiunile pentru fereastră le aveam – sunt cumpărate*  -, azi am adăugat iarba şi floricele)

aruncă neapărat o privire şi pe site-ul scenica, aici vei vedea ce minunăţii facem, inclusiv pe ferestre

 

*cum e cu  croitorul care are haina ruptă-n cot? aşa ajung eu să-mi bucur copilul cu o încropeală de zece minute, între papa şi pregătiri (repet, doar iarba şi floricelele sunt intervenţia mea, stickerele sunt cumpărate)

 


ea e mama mea

In urmă cu câţiva ani, un domn pe care-l apreciam pe atunci, mi-a ţinut o întreagă prelegere despre ”comunista zi de 8 martie”. Domnul, fiind un fel de guru local, m-a făcut să-mi pun întrebări, dar nu prea multe. Dacă eram de acord cu el în „toate cele plastice”, continuam să-l ascult şi „în cele lumeşti”. Mi-am sunat mama, i-am spus că este o zi ca oricare alta şi e momentul să renunţăm la formalităţi. Desigur, mama n-a reacţionat şi ziua s-a desfăşurat firesc, fără flori şi fără felicitări. De ce „desigur”? Pentru că mama m-a ascultat de fiecare dată. Am sunat-o nervoasă, am sunat-o plângând, am sunat-o fericită, am sunat-o să-i spun că m-am săturat de tot, să-i spun că vreau să fac o expoziţie personală, că vreau să mă mut, că vreau să-mi facă tartă cu fructe, că sunt dezamăgită, că sunt… Nu-mi amintesc să-mi fi spus vreodată că n-are timp să mă asculte sau că nu sunt la înălţimea aşteptărilor ei. Orice decizie am luat a fost îmbrăţişată şi de către ea. N-a intervenit vreodata, drept dovadă stau anii petrecuţi prin şcoli de artă. Cum nu şi-ar vedea mama pruncul economist sau măcar arhitect? Pictură? Dacă-i spui unei mame că Citește în continuare


continuăm cu forţa

N-am trecut bine linia dintre ’11 şi ’12 că trebuie să şi ridicăm scuturile.

Cei mici* nu obosesc niciodată. Ei cresc şi se odihnesc doar după ce-şi vomită toate frustrările.

Dacă observă, chiar şi cu coada ochiului că sufli şi priveşti înainte, ei consideră că e de datoria lor să-ţi întrerupă firele.

Micii aghiotanţi. Serioşi şi strâmbi. Degrabă şoptitori la ureche.

Să le cântăm un cântişel, poate-i mai îmbunăm.

Ştii că lucrarea-i a mea, e din 2006, titlul ei e ”Carpe Diem”, e ulei pe pânză. Şi e şi acum împachetată, fix cum a sosit de la o expoziţie din Bucureşti.

* egal meschin


Crăciun fericit!

Înger cu vioară – detaliu din ”Noua viaţă” 1910, Dante Aligheri

a/p; 30/40 cm; 2011


atelierul de crăciun ”scenica spiriduşilor” în imagini

Cele două zile de pregătiri pentru sărbătoarea Crăciunului s-au încheiat. La SCENICA a fost ca într-o făbricuţă din Laponia. Fundiţe, ciorăpei, spiriduşi, nasturi, oameni de zăpadă, fulgi, steluţe, cadouri, toate se derulau rapid şi în zeci de reprezentări.

Uau! se exclama într-una. Nu s-a stat o clipă, toţi copiii (4-12 ani) au pictat şi au creat într-o atmosferă pe care o întâlneşti doar în cărţile cu poveşti.

Din 14 ianuarie începem cursurile de pictură. Sâmbăta şi duminica ne vom întâlni câte două ore, de la 10-12, la SCENICA. Înscrierile se fac la sediul Scenica de lângă Kaufland, bloc Casa8Tima sau la numerele de telefon 0725 525 994/0363 401 293.

Sâmbătă, 18 decembrie

Citește în continuare