Mihai Ursachi. Lucian Valea. Cezar Ivănescu.
Toate trei au apărut în numărul 5-6 al Daciei Literare. Un număr dedicat Văii Vinului. Dedicat Casei Scriitorilor de la Valea Vinului.
Mă simt bine aici, mă simt privilegiată că am ajuns şi eu ” acolo sus, printre cetini plăcut mirositoare de brazi alpini şi ape gîlgîitoare minerale ce ţîşneau direct din stîncă, complet izolaţi de zgomotul şi furia lumii, cumva total în Ficţiune, Citește în continuare
In urmă cu câţiva ani, un domn pe care-l apreciam pe atunci, mi-a ţinut o întreagă prelegere despre ”comunista zi de 8 martie”. Domnul, fiind un fel de guru local, m-a făcut să-mi pun întrebări, dar nu prea multe. Dacă eram de acord cu el în „toate cele plastice”, continuam să-l ascult şi „în cele lumeşti”. Mi-am sunat mama, i-am spus că este o zi ca oricare alta şi e momentul să renunţăm la formalităţi. Desigur, mama n-a reacţionat şi ziua s-a desfăşurat firesc, fără flori şi fără felicitări. De ce „desigur”? Pentru că mama m-a ascultat de fiecare dată. Am sunat-o nervoasă, am sunat-o plângând, am sunat-o fericită, am sunat-o să-i spun că m-am săturat de tot, să-i spun că vreau să fac o expoziţie personală, că vreau să mă mut, că vreau să-mi facă tartă cu fructe, că sunt dezamăgită, că sunt… Nu-mi amintesc să-mi fi spus vreodată că n-are timp să mă asculte sau că nu sunt la înălţimea aşteptărilor ei. Orice decizie am luat a fost îmbrăţişată şi de către ea. N-a intervenit vreodata, drept dovadă stau anii petrecuţi prin şcoli de artă. Cum nu şi-ar vedea mama pruncul economist sau măcar arhitect? Pictură? Dacă-i spui unei mame că Citește în continuare
Înger cu vioară – detaliu din ”Noua viaţă” 1910, Dante Aligheri
a/p; 30/40 cm; 2011
mai clar: rămân aici cât îţi convine ţie
ascult ce gândeşti (arăt cu degetul spre EU)
dezvălui tot ce am, cu condiţia ca Citește în continuare
nu-l dau
a tăbărât/intrat în viaţa mea când am avut mai mare nevoie de un sac cu mere şi Citește în continuare
Artification | blog de pus în ramă 