Category Archives: ce spun

armando marino

Căutam imagini „post Sandy” din zona 99 Commercial Street,  Brooklyn – aici e zona artei newyorkeze. Ateliere inundate, maldăre de lucrări distruse, artiştii reîntorşi după potop sunt depăşiţi de grozăvia lăsată în urmă de către furtună.  Rachel Beach (sculptor) uitâdu-se în jur:  „e ca moartea”  – atelierul ei a fost distrus în întregime, aici se aflau mare parte din lucrările strânse de-a lungul anilor.  Aşa am dat de Armando Marino.,  expus acum în 532gallery  – (galeria e deocamdată închisă din cauza uraganului) – artist newyorkez, născut în Cuba.

Lucrarea de mai sus, „The House of Colors” mi se pare profetică. Îmi pare ca şi varianta salvatoare a întregului dezastru  – o casă din culori, din materiale (materialităţi) adunate în timp, din stări şi bucăţi din trecut. Nu asta înseamnă casa, cuibul? Sună utopic, dar eu în continuare caut răspunsuri la întrebarea-mi: „nu aş putea oare să-mi pictez casa?”

„The House of Colors” face parte din expoziţia „The Waste Land”.


Evan – lucrarea de azi

Evan are doi ani şi şapte luni. Azi i-am pregătit masa de lucru mult mai serios decât în alte dăţi 🙂

Adică acces total la pensulele mele, la o cutie cu acuarele bune,  carton A4…

Nu l-am privit neîncrezătoare, doar că aşteptările mele au fost minime spre medii, copilul ăsta n-a avut alte unelte de a se exprima decât clasicele carioci, creioane colorate şi creta colorata. Nu-l evidenţiez că-i al meu, să nu fiu taxată, că nu-i cazul. Si nici nu-mi doresc să facă pictură sau altceva anume. Va face ce -l va atrage, asta-i gândul nostru pentru Citește în continuare


heather diane – grafician

face ilustraţii de ingrediente şi reţete care conţin litere de mână şi desene

e foarte bună pe zona/nişa asta, am rămas uimită când i-am descoperit blogul

poate sta liniştită într-o galerie cu lucrări de artă contemporană

şi pe lângă toate astea, au şi rol informativ 🙂

cutest

Citește în continuare


în următoarele ore

m-aş simţi mult mai bine să fiu aici

să mă învârt între lucrările lui Tàpies 

să aud 

 

sursa foto


marcel lupşe – ”herbaryum”

Biblioteca Naţională a României

deschiderea oficială a noului sediu 23-27 aprilie 2012

vernisaj miercuri, 25 aprilie 2012, ora 13.30
spaţiu de desfăşurare: Mezanin

MARCEL LUPŞE

HERBARYUM

Citește în continuare


mulţumiri Ioanei, că-i place de noi

.

şi ne-a arătat prin bistriteanul.ro 

nu spunem că la SCENICA e cel mai minunat loc

spunem doar că existăm şi că te aşteptăm poate-ţi place

p.s. Dora Baba a construit Scenica, ea e suflul ,, porţii spre arte”.

Divulg un mic secret din interior: urmează cât de curând atelierul de creaţie vestimentară şi de pictură pentru adulţi!


festivalul culorilor

Holi, sau Holli (în sanscrită होली), este un festival al primăverii sărbătorit de hindușisikh și alte religii. Este ținut în principal în IndiaNepalSri Lanka și în țări cu diasporă indiană semnificativă.

Principala zi de Holi este sărbătorită de oameni prin aruncarea de pulberi colorate și de apă colorată unii în alții.

Jonathan Bregel și Khalid Mohtaseb, de la studioul Variable ne arată festivalul într-un film absolut delirant. 2500 cadre/secundă

 

notă: în 2 aprilie (a.c) le povesteam Anei şi lui Liviu despre cum mi-ar plăcea să avem fiecare acces la culori. Mai în detaliu, deasupra uşii de la intrare să existe Citește în continuare


solo show marcel lupşe

TRADIŢII

joi, 5 aprile 2012, ora 19:00

Art Yourself Gallery

Bucureşti

MARCEL LUPŞE 

A fost vernisajul. Îl poţi urmări mai jos. Dar expoziţia continuă până în 22 aprile, poate fi văzută de marţi până sâmbătă, între orele 12.00 şi 20.00. Art Yourself Gallery, Str. Nicolae Ionescu nr 11, sector 1 Bucureşti (în apropierea parcului Kiseleff)

– „Tradiţii”, este o expoziţie construită în jurul Florilor de Leac, imagini pe care Marcel Lupşe le-a împrumutat din imaginarul Evului Mediu şi le-a reinterpretat într-o plastică a zilelor noastre. Compoziţii care uimesc prin minimalismul lor, acorduri cromatice care aduc linişte sufletească, şi – din când în când, discrete – mesaje care ne adâncesc în meditaţie: aşa s-ar putea rezuma, în doar trei idei, această serie a deja reputatului bistriţean. Grădinile şi luminişurile Bistriţei, naturile statice cu mere şi dovleci, compoziţiile cu scai şi compoziţiile cu inflorescenţe întregesc harta acestei expoziţii. Curator Dragoş Farmazon. –


soirs.wordpress.com, oricând

     

Nu mai ştiu cum defineau germanii de extremă dreaptă ‘estetica evreiască’; pentru ei era vorba pur şi simplu de artă degenerată.
       Este o estetică în fărâme. Friabilă. Vulnerabilă. Ai impresia că orice tablou stă să se sfărâme, că imaginile, casele, siluetele, prinse cu bolduri, nituri şi copci, se vor prăbuşi la pământ. Ceţuri şi umbre, contururi tăioase, vulnerabilitate de esenţă a lumii. Nu ştiu dacă există o estetică ‘evreiască’ derivativ al unei conştiinţe iudaice. Ştiu că îmi place tot ce s-a întâmplat acolo (avangarda etc.). Nu ştiu de unde vine: criză identitară, nostalgia originii – habar n-am. E o culme a onestităţii în raport cu aventura umană. Fiecare tablou spune: aparent lumea e solidă, dar în spatele imaginii tale nu este decât asta. Şi urmează: linii, dreptunghiuri descompuse, cioburi, fâşii, puncte. În culori sumbre sau contrastate sumbru (chiar şi exuberanţa e sumbră). E colosal. Tablourile lor (Alma Redlinger etc.) vădesc frică. Angoasă. Neîncredere. Un doliu continuu, o melodie obsesivă, un zvon de destrămare. Poţi lua orice tablou făcut atunci: nu e ‘frumos’; transmite nelinişte. O nelinişte esenţială: inadecvarea generală la iluzie, la basmul lumii. Lucrările tremură.

preluare integrală de pe soirs.wordpress.com


de 2 aprilie

Demult n-am mai avut aşa inima plină. Dar ce desene proaspete şi expresive! Copii faini şi sinceri. Ana Dragu mi-a tot mulţumit şi acum regret că nu am spus eu un mulţumesc răsunător. Mulţuuuumeeeesc Ana, fiecare desen mi-a rămas adânc întipărit în minte, azi toată ziua le-am văzut în jurul meu. Am văzut-o pe mama şi dinozaurii lui Antonio, personajele lui Andra, sinagoga lui Dudu, fluturele lui Vlad, drujba lui Robi, mărul lui Robert, cercurile lui Andi.  În curând le veţi putea vedea (şi-mi veţi da dreptate) şi pe site-ul centrului „Micul Prinţ”.

Câteva fotografii de la deschiderea expoziţiei, după click

Citește în continuare