Căutam imagini „post Sandy” din zona 99 Commercial Street, Brooklyn – aici e zona artei newyorkeze. Ateliere inundate, maldăre de lucrări distruse, artiştii reîntorşi după potop sunt depăşiţi de grozăvia lăsată în urmă de către furtună. Rachel Beach (sculptor) uitâdu-se în jur: „e ca moartea” – atelierul ei a fost distrus în întregime, aici se aflau mare parte din lucrările strânse de-a lungul anilor. Aşa am dat de Armando Marino., expus acum în 532gallery – (galeria e deocamdată închisă din cauza uraganului) – artist newyorkez, născut în Cuba.
Lucrarea de mai sus, „The House of Colors” mi se pare profetică. Îmi pare ca şi varianta salvatoare a întregului dezastru – o casă din culori, din materiale (materialităţi) adunate în timp, din stări şi bucăţi din trecut. Nu asta înseamnă casa, cuibul? Sună utopic, dar eu în continuare caut răspunsuri la întrebarea-mi: „nu aş putea oare să-mi pictez casa?”
„The House of Colors” face parte din expoziţia „The Waste Land”.
Evan are doi ani şi şapte luni. Azi i-am pregătit masa de lucru mult mai serios decât în alte dăţi 🙂
Adică acces total la pensulele mele, la o cutie cu acuarele bune, carton A4…
Nu l-am privit neîncrezătoare, doar că aşteptările mele au fost minime spre medii, copilul ăsta n-a avut alte unelte de a se exprima decât clasicele carioci, creioane colorate şi creta colorata. Nu-l evidenţiez că-i al meu, să nu fiu taxată, că nu-i cazul. Si nici nu-mi doresc să facă pictură sau altceva anume. Va face ce -l va atrage, asta-i gândul nostru pentru Citește în continuare
Holi, sau Holli (în sanscrităहोली), este un festival al primăverii sărbătorit de hinduși, sikh și alte religii. Este ținut în principal în India, Nepal, Sri Lanka și în țări cu diasporă indiană semnificativă.
Principala zi de Holi este sărbătorită de oameni prin aruncarea de pulberi colorate și de apă colorată unii în alții.
Jonathan Bregel și Khalid Mohtaseb, de la studioul Variable ne arată festivalul într-un film absolut delirant. 2500 cadre/secundă
notă: în 2 aprilie (a.c) le povesteam Anei şi lui Liviu despre cum mi-ar plăcea să avem fiecare acces la culori. Mai în detaliu, deasupra uşii de la intrare să existe Citește în continuare
A fost vernisajul. Îl poţi urmări mai jos. Dar expoziţia continuă până în 22 aprile, poate fi văzută de marţi până sâmbătă, între orele 12.00 şi 20.00. Art Yourself Gallery, Str. Nicolae Ionescu nr 11, sector 1 Bucureşti (în apropierea parcului Kiseleff)
– „Tradiţii”, este o expoziţie construită în jurul Florilor de Leac, imagini pe care Marcel Lupşe le-a împrumutat din imaginarul Evului Mediu şi le-a reinterpretat într-o plastică a zilelor noastre. Compoziţii care uimesc prin minimalismul lor, acorduri cromatice care aduc linişte sufletească, şi – din când în când, discrete – mesaje care ne adâncesc în meditaţie: aşa s-ar putea rezuma, în doar trei idei, această serie a deja reputatului bistriţean. Grădinile şi luminişurile Bistriţei, naturile statice cu mere şi dovleci, compoziţiile cu scai şi compoziţiile cu inflorescenţe întregesc harta acestei expoziţii. Curator Dragoş Farmazon. –
Nu mai ştiu cum defineau germanii de extremă dreaptă ‘estetica evreiască’; pentru ei era vorba pur şi simplu de artă degenerată. Este o estetică în fărâme. Friabilă. Vulnerabilă. Ai impresia că orice tablou stă să se sfărâme, că imaginile, casele, siluetele, prinse cu bolduri, nituri şi copci, se vor prăbuşi la pământ. Ceţuri şi umbre, contururi tăioase, vulnerabilitate de esenţă a lumii. Nu ştiu dacă există o estetică ‘evreiască’ derivativ al unei conştiinţe iudaice. Ştiu că îmi place tot ce s-a întâmplat acolo (avangarda etc.). Nu ştiu de unde vine: criză identitară, nostalgia originii – habar n-am. E o culme a onestităţii în raport cu aventura umană. Fiecare tablou spune: aparent lumea e solidă, dar în spatele imaginii tale nu este decât asta. Şi urmează: linii, dreptunghiuri descompuse, cioburi, fâşii, puncte. În culori sumbre sau contrastate sumbru (chiar şi exuberanţa e sumbră). E colosal. Tablourile lor (Alma Redlinger etc.) vădesc frică. Angoasă. Neîncredere. Un doliu continuu, o melodie obsesivă, un zvon de destrămare. Poţi lua orice tablou făcut atunci: nu e ‘frumos’; transmite nelinişte. O nelinişte esenţială: inadecvarea generală la iluzie, la basmul lumii. Lucrările tremură.
Demult n-am mai avut aşa inima plină. Dar ce desene proaspete şi expresive! Copii faini şi sinceri. Ana Dragu mi-a tot mulţumit şi acum regret că nu am spus eu un mulţumesc răsunător. Mulţuuuumeeeesc Ana, fiecare desen mi-a rămas adânc întipărit în minte, azi toată ziua le-am văzut în jurul meu. Am văzut-o pe mama şi dinozaurii lui Antonio, personajele lui Andra, sinagoga lui Dudu, fluturele lui Vlad, drujba lui Robi, mărul lui Robert, cercurile lui Andi. În curând le veţi putea vedea (şi-mi veţi da dreptate) şi pe site-ul centrului „Micul Prinţ”.
Câteva fotografii de la deschiderea expoziţiei, după click
Ai fost vreodată desenat de un copil cu autism? Vrei să ştii câte mâini, câte picioare şi câte nasuri ai în realitatea lui? Vrei să ştii de ce mărul este pătrat? Vino luni, de la 18,00 la Art Galeria de pe Pietonal ca să te bucuri şi să te miri de frumuseţea lumilor diferite în care trăim. Arată că îţi pasă, adu o luminiţă şi ajută-ne să facem cu ea cât mai multe desenele luminoase. Muzica va fi asigurată de tânărul şi talentatul Bogdan Armenean.
Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ” Bistriţa, în parteneriat cu Centrul Judeţean pentru Cultură, Primăria Bistriţa şi alţi prieteni organizează luni, 2 aprilie, de la orele 18,00, expoziţia „Uită-te la mine!”, cu desene ale copiilor au tulburări din spectrul autist din Judeţul Bistriţa-Năsăud. Expoziţia marchează Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului.
Artification | blog de pus în ramă 