Azi gândindu-mă la ea: nu stă, nu se odihneşte. Nu ştii niciodată unde e exact şi nici ce oră e în locul unde se află. Cu atât mai puţin dacă e pe pământ sau în aer. Când ajungi în faţa fotografiilor ei îţi dai seama că ţi-ai făcut griji inutil, ea e oricum peste tot, alegându-şi lumina potrivită.
Ea e M ă r i u c a C o v r i g
fotografie, bizanţ, lumină, cultură, istorie, oglindire, structură, substanţă
aperture 4, iso 400, shutter speed 1/30, focal lenght 25mm
aperture 4, iso 400, shutter speed 1/20, focal lenght 25mm
2011
.
Există întotdeauna figuri umane în fotografiile color ale lui Leiter, chiar dacă sînt rareori prezentate direct sau privilegiate ca și personaje principale. În schimb, își iau locul în scenă ca și forme depresonalizate privite în mișcare, din spate, ca o reflecție sau prin filtre, cum ar fi o bucată de sticlă aburită care le distorsionează. În Walking (1956) ambele figuri sînt blurate și par a se topi în împrejurimi și este ușor să pierzi din vedere femeia cu haină întunecată de lîngă compania mai luminată. Fotograful privește în afară din interior iar reflecțiile verticale de diferite tipuri complică scena; sursa reflecțiilor ferestrei și ușii care taie personajele este o enigmă nerezolvabilă. Literele comprimate vizual – un F și un E inversate – adaugă la verticalitatea imaginii și aceste cifruri plutesc în paralel cu femeia îmbrăcată deschis ca și paranteze care-i arată capul și mijlocul. Totul în imagine este fluid, instabil și indeterminat, totuși piesele se îmbină pentru a demonstra că alte niveluri de posibilitate și semnificație pot fi găsite în oricare moment trecător dacă îi acordăm atenția noastră. Imaginile lui Leiter fac asta din nou și din nou. Precum au observat separat poeții W.B. Yeats și Paul Éluard: „Există o altă lume, dar este în aceasta.” – Blog: Rick Poynor
„Probabil că am fost iresponsabil. Dar parte din plăcerea de a fi în viață este că nu am luat totul atît de în serios ca oricine.
Saul Leiter
la Martin Gropius Bau, Berlin
a văzut în fotografie muuult mai mult decât ilustrarea unui text, e obvious
aş da fiecărui aspirant la titlul de fotojurnalist câte un album cu lucrări Eugene Smith, aşa, de drag 🙂 Citește în continuare
Mă gândesc la cei care n-au fos
t azi – au pierdut o oră de înfruntat oraşul fără centură de siguranţă şi aer condiţionat
Mă gândesc la cei care au fost azi – au câştigat Citește în continuare
– trebuie să vă arăt indicatorul, spunea Liviu în maşină
– tu glumeşti, ce cuvânt e ăsta? şi râsete
Am pornit dimineaţa spre Valea Vinului. După zilele friguroase de nu ştiai ce să-ţi mai scoti din dulapuri, duminica s-a arătat solară, prietenoasă, cu cafeaua băută în curte şi cu companie faină. În curtea casei noastre 🙂
Drumul a fost prilej de amintiri, poveşti de-ale locului. Soare, noi în tricouri (eu îmi pusesem în rucsac haină groasă, 2 pulovere şi alte cele de-ale îngheţului), am ajuns la Citește în continuare
Artification | blog de pus în ramă 