ada milea, bogdan burlăcianu şi adrian cristescu la garage hall – 25 nov. 2011

5 întrebări cu temă – interviu cu poeta adriana barna

1. „Lentile de contact” a existat pe internet cu mult timp înainte de a fi publicată. Care crezi că sînt avantajele și dezavantajele tipăriturilor în acest pseudo-conflict cu mediul on-line?

Poemele acestei carti au fost expuse pe net in reteaua literara. Au putut fi citite imediat dupa ce ele au fost „comise„. E ca si cand ai fi putut sa vezi o poarta, o masa, un pat, o biblioteca, un frigider, un tablou si sa iti inchipui cum ar arata o casa, care ar cuprinde toate aceste obiecte. ” Lentile de contact” exista ca obiect finit datorita tie, Georgiana, datorita graficii care intregeste precum pielea: corpul cartii. Exista, mai apoi datorita lui Gavril Tarmure care a avut bunavointa de a o tipari in conditiile grafice cunoscute. Am inchegat astfel, o lume. Cred ca cele 33 de poeme pot alcatui o imagine care sa se poata impregna in mintea cititorului cu gust si cu miros cu tot, dupa ce cartea va fi fost pipaita pagina cu pagina. Daca mai adaugam audiobook-ul, cred ca lumea asta poate sa fie cunoscuta si prin auz . Daca adaugam faptul ca vocile care o rostesc sunt ale Adei Milea, Bogdan Burlacianu, Mihai-Liviu Deldegan, Ion Burhan, Nino Seghedi, ale unor prieteni aflati in Belgia, in America, in Olanda, cei care mi-au trimis lectura lor la „piesele componente„ ale acestui angrenaj, cred ca deja vorbim despre un ceva existent. Specialistii care s-au pronuntat pana acum asupra cartii: Ovidiu Pecican, Ioan Moldovan, Igor Ursenco si Ion Bogdan Lefter care a girat cartea la GAUDEAMUS  mi-au dat speranta ca isi gaseste loc in Cetatea Poeziei.

Nu cred in conflictul dintre mediul real si cel virtual. Eu spun mereu ca nu poti lua lumina de la intuneric. Iei lumina de unde este lumina. Daca o gasesti intr-o carte tiparita o iei de acolo, daca o gasesti undeva on-line o poti lua, daca ai nevoie de ea.

Daca intunericul e cel pe care il cauti, oh, e la indemana sa il iei aproape de peste tot.

Eu m-am bucurat cand bloggeri necunoscuti au preluat poeme (cuprinse in carte) in blogurile lor, am considerat ca e un semn

un film recomandat de Ada Milea pe facebook