a doua zi după ziua ta

La multi ani, Romania

Pe drumul spre casa vad o multime care blocheaza trecerea.
Cineva a chemat baietii de la SMURD cu masina de descarcerare.
Pe jos, in mazga drumului sta o femeie cu o bucatarie intre coapse.
Baietii se la SMURD intra si ies din bucatarie,
unul zice ca e totul in regula inauntru,
capacul e strans, borcanul de mustar ramane intact.
Un batran de pe margine, din ceata de curiosi spune ca ar fi bine
sa fie dusa si asezata pe masa de circumcizie, sa I se taie bucataria,
sa poata fi scoasa mai usor.
Seful o intreaba cum o cheama si ea raspunde ca se numeste Sylvia Plath.

Are buzele vinete, probabil ca gazul a ramas deschis.
Gasesc pe jos cartea ei de identitate si incerc sa ajung sa le-o dau.
Ajung aproape, cu mana ridicata si cel care ia cartea de identitate
ma trage de mana si ma urca in masina alaturi de ea.
Ma intreaba daca sunt din famile, sa o insotesc la spital.
Nu am timp sa raspund. Sunt oricum in alt loc, eu mergeam spre…
O intreaba inca o data cum o cheama : “Romania”, zice ea
si intra in convulsii .Masina pleaca, eu o veghez , I s-au pus perfuzii.
Cand deschide ochii, baiatul care a luat cartea de identitate
o intreaba “Cand v-ati nascut?” “Pe 10 mai “raspunde femeia,
“Aici scrie ca pe 1 decembrie “-spune seful care se uita pe monitoare.
Are o fata de om ingrijorat, strange buzele, semn ca femeia aiureaza.
Masina merge rapid, cu sirena pornita, trecem pe langa fanfara militara,
Apoi pe langa cladirea impozanta pe care scrie :”Corpul expertilor contabili”.
unde le-o fi capul, ma intreb, la geamuri vad atarnate steaguri
apoi ii depasim pe cei ce pregatesc focul de artificii
si imi dau brusc seama ca e ziua ei.
La multi ani, Romania, voi sta cu tine la spital , asta e, acuma.
Ma impac cu gandul. Privirea mi se opreste pe bustul lui Chronos
asezat la intrarea in spital, locul de popas al porumbeilor,
noroc ca e nins. La multi ani !

Adriana Barna

5 întrebări cu temă – interviu cu poeta adriana barna

1. „Lentile de contact” a existat pe internet cu mult timp înainte de a fi publicată. Care crezi că sînt avantajele și dezavantajele tipăriturilor în acest pseudo-conflict cu mediul on-line?

Poemele acestei carti au fost expuse pe net in reteaua literara. Au putut fi citite imediat dupa ce ele au fost „comise„. E ca si cand ai fi putut sa vezi o poarta, o masa, un pat, o biblioteca, un frigider, un tablou si sa iti inchipui cum ar arata o casa, care ar cuprinde toate aceste obiecte. ” Lentile de contact” exista ca obiect finit datorita tie, Georgiana, datorita graficii care intregeste precum pielea: corpul cartii. Exista, mai apoi datorita lui Gavril Tarmure care a avut bunavointa de a o tipari in conditiile grafice cunoscute. Am inchegat astfel, o lume. Cred ca cele 33 de poeme pot alcatui o imagine care sa se poata impregna in mintea cititorului cu gust si cu miros cu tot, dupa ce cartea va fi fost pipaita pagina cu pagina. Daca mai adaugam audiobook-ul, cred ca lumea asta poate sa fie cunoscuta si prin auz . Daca adaugam faptul ca vocile care o rostesc sunt ale Adei Milea, Bogdan Burlacianu, Mihai-Liviu Deldegan, Ion Burhan, Nino Seghedi, ale unor prieteni aflati in Belgia, in America, in Olanda, cei care mi-au trimis lectura lor la „piesele componente„ ale acestui angrenaj, cred ca deja vorbim despre un ceva existent. Specialistii care s-au pronuntat pana acum asupra cartii: Ovidiu Pecican, Ioan Moldovan, Igor Ursenco si Ion Bogdan Lefter care a girat cartea la GAUDEAMUS  mi-au dat speranta ca isi gaseste loc in Cetatea Poeziei.

Nu cred in conflictul dintre mediul real si cel virtual. Eu spun mereu ca nu poti lua lumina de la intuneric. Iei lumina de unde este lumina. Daca o gasesti intr-o carte tiparita o iei de acolo, daca o gasesti undeva on-line o poti lua, daca ai nevoie de ea.

Daca intunericul e cel pe care il cauti, oh, e la indemana sa il iei aproape de peste tot.

Eu m-am bucurat cand bloggeri necunoscuti au preluat poeme (cuprinse in carte) in blogurile lor, am considerat ca e un semn

adriana barna la târgul de carte gaudeamus 2011