suzana fântânariu în toate

„păşesc” în atelierul ei şi refuz orice altceva

cum oare se întâlnesc ele, ei şi restul?

nu îndrăznesc să întreb, să nu le stric

ele sunt fireşti şi-mi vin ca turnate

asta e miza

acest blog este o invitaţie

în atelierul meu.

În realitate, intri, îţi ofer o cafea, ceai sau apă pe căldurile astea 🙂  apoi  încep să-ţi arăt ce-am mai lucrat.  Povestim despre lucrări, ce-am urmărit, detalii tehnice.

Dacă te interesează o colaborare (expoziţie, grafică de carte, design de produs, bannere, afişe, pliante/broşuri) sau o achiziţie de lucrare/lucrări, cădem de acord.

Uneori ajungem să vorbim despre una, despre alta.  Ce-am mai citit, ce-am mai făcut, ce-am mai văzut, unde-am mai fost.

Când are timp, în atelier intră şi Liviu. E funny şi fin observator, o prezenţă puternică.

nu mai am atelier?

Nu mai am.

Până în 2007 am lucrat într-un spaţiu minunat, un atelier în care am investit mult şi am trăit toate experienţele muncii de artist plastic. Fiind un spaţiu înalt pe care l-am amenajat cu un etaj, aveam şansa de a-mi privi lucrările de pe scara. Chiar un privilegiu, dacă mă gândesc la momentul de acum, când îmi parcurg toată sufrageria (uneori ies în balcon pentru un view de ansamblu) 🙂

Am închis uşa atelierului undeva la sfârşitul lui 2007, după ce mi-am mutat lucrurile, pânzele şi tot ce mai agonisisem eu  între timp. He, cam multe, dacă mi-a trebuit un tir pentru asta.  A fost un moment (care a ţinut mai multe luni) – aici zâmbesc strâmb- pentru că nu mi-am găsit locul. Încercările de a intra într-un spaţiu de la UAP erau eşuate din start, niciun artist tânăr )până în 35 de ani) n-a reuşit să aibă atelier de la Uniune, din câte ştiu eu.  Dar asta e o problemă la nivel naţional, n-o dezbat eu aici.

Iată şi doua imagini cu atelierul meu de atunci :