cod albastru

ar fi trebuit să fie titlul post-ului de azi.

N-am renunţat la el,  după furtună parcă e şi mai potrivit. Pe căldurile astea ajungi ca o meduză şi nu-ţi mai doreşti nimic.

Cu atât mai puţin kangoo jumps  🙂 (urma să mergem de la şase, dar am renunţat), dar poate-ţi doreşti albastru!

Albastrul predomină în lucrările mele de câteva zile bune, am impresia că „se cere”.  Tocmai mi-am făcut un refill la culori, stau ca „la poză”, iar eu invariabil mă trezesc cu albastru în mână. L-am ascuns alaltăieri. Apoi mi-am întrerupt lucrul, nu mai aveam chef. Seara, după ce s-a facut linişte (am culcat Crăcănelul) am trecut pe lângă lucrare, n-aveam pensule la îndemână aşa că am deschis borcanul cu dulceaţă albastru şi l-am întins pe lucrarea pusă la uscat. Am plecat repede să nu mă răzgândesc şi să-l rad cu cuţitul.

de ce m-ar interesa

să văd procesul/traseul unei lucrări?

Citisem undeva că un cuplu a urmărit pe un blog toate etapele de lucru a unei picturi. Şi au fost aşa de încântaţi încât au   cumpărat lucrarea respectivă.  Mi-i şi imaginez extaziindu-se ” ia te uită, a pus umbră frunzei…” , ” a, acum a pus pictorul iarba…”.

Really? Adică e un moment pe care trebuie să-l împărtăşeşti? Şi cum faci tu, în calitate de artist?