continuăm cu forţa

N-am trecut bine linia dintre ’11 şi ’12 că trebuie să şi ridicăm scuturile.

Cei mici* nu obosesc niciodată. Ei cresc şi se odihnesc doar după ce-şi vomită toate frustrările.

Dacă observă, chiar şi cu coada ochiului că sufli şi priveşti înainte, ei consideră că e de datoria lor să-ţi întrerupă firele.

Micii aghiotanţi. Serioşi şi strâmbi. Degrabă şoptitori la ureche.

Să le cântăm un cântişel, poate-i mai îmbunăm.

Ştii că lucrarea-i a mea, e din 2006, titlul ei e ”Carpe Diem”, e ulei pe pânză. Şi e şi acum împachetată, fix cum a sosit de la o expoziţie din Bucureşti.

* egal meschin