Azi gândindu-mă la ea: nu stă, nu se odihneşte. Nu ştii niciodată unde e exact şi nici ce oră e în locul unde se află. Cu atât mai puţin dacă e pe pământ sau în aer. Când ajungi în faţa fotografiilor ei îţi dai seama că ţi-ai făcut griji inutil, ea e oricum peste tot, alegându-şi lumina potrivită.
Ea e M ă r i u c a C o v r i g
fotografie, bizanţ, lumină, cultură, istorie, oglindire, structură, substanţă
aperture 4, iso 400, shutter speed 1/30, focal lenght 25mm
aperture 4, iso 400, shutter speed 1/20, focal lenght 25mm
2011
.
Există întotdeauna figuri umane în fotografiile color ale lui Leiter, chiar dacă sînt rareori prezentate direct sau privilegiate ca și personaje principale. În schimb, își iau locul în scenă ca și forme depresonalizate privite în mișcare, din spate, ca o reflecție sau prin filtre, cum ar fi o bucată de sticlă aburită care le distorsionează. În Walking (1956) ambele figuri sînt blurate și par a se topi în împrejurimi și este ușor să pierzi din vedere femeia cu haină întunecată de lîngă compania mai luminată. Fotograful privește în afară din interior iar reflecțiile verticale de diferite tipuri complică scena; sursa reflecțiilor ferestrei și ușii care taie personajele este o enigmă nerezolvabilă. Literele comprimate vizual – un F și un E inversate – adaugă la verticalitatea imaginii și aceste cifruri plutesc în paralel cu femeia îmbrăcată deschis ca și paranteze care-i arată capul și mijlocul. Totul în imagine este fluid, instabil și indeterminat, totuși piesele se îmbină pentru a demonstra că alte niveluri de posibilitate și semnificație pot fi găsite în oricare moment trecător dacă îi acordăm atenția noastră. Imaginile lui Leiter fac asta din nou și din nou. Precum au observat separat poeții W.B. Yeats și Paul Éluard: „Există o altă lume, dar este în aceasta.” – Blog: Rick Poynor
„Probabil că am fost iresponsabil. Dar parte din plăcerea de a fi în viață este că nu am luat totul atît de în serios ca oricine.
Saul Leiter
am avut prilejul (unii ar spune şansa) de a vedea câteva dintre fotografiile lui suciu
demult
suciu face fotografie dar nu o arată
cumva îl înţeleg dar altcumva nu
artistul e prin definiţie subiectiv/egoist ”fundamental” vorba dorei, nu-i vine aşa uşor să se despartă de lucrări, sunt momentele lui, e suflare acolo
sau n-are timp (o expoziţie înseamnă şi bani, drumuri şi într-un sens şi în celălalt, rugăminţi, SPAŢIU)
dar vine vremea când cei care au reuşit să-ţi vadă lucrările îţi repetă obsesiv: Citește în continuare
continuarea postării de aici
listei* se adaugă Măriuca Covrig
„funie şi scară”: 1/400s, f/5,6, manual, canon eos digital rebel xsi – 21 09.2010
„străjerul”: 1/125s, f/5,6, manual, canon eos digital rebel xsi – 07.12.2009
* W. Eugene Smith, Laurent Muschel, Cristian Crisbăşan, Cosmin Bumbuţ, Vlad Petri, Bogdan Cazacioc, Voicu Bojan, Petruţ Călinescu, Măriuca Covrig
(ordinea e absolut întâmplătoare)
Artification | blog de pus în ramă 