„păşesc” în atelierul ei şi refuz orice altceva
cum oare se întâlnesc ele, ei şi restul?
nu îndrăznesc să întreb, să nu le stric
ele sunt fireşti şi-mi vin ca turnate
asta e miza
„păşesc” în atelierul ei şi refuz orice altceva
cum oare se întâlnesc ele, ei şi restul?
nu îndrăznesc să întreb, să nu le stric
ele sunt fireşti şi-mi vin ca turnate
asta e miza
azi, 17 octombrie 2011, la ora 18.00, la Galeria „Simeza” , Bucureşti
Expoziția este deschisă în perioada 13 octombrie – 25 octombrie 2011
(marti – duminică; orele 11 – 19)
Expun: Nicolae Aurel Alexi, Ethel Băiaș, Silviu Băiaș, Aurel Bulacu, Gheorghe Coclitu, Nistor Coita, Casia Csechi, Cornelia Daneț, Dan Erceanu, Suzana Fântânariu, Ala Popa Jalea, Theodor Hrib, Tiberiu Marianov, Mihai Mănescu, Gyorgy Mihail, Ion Panaitescu, Nicolae Săftoiu, Anamaria Sigelschi, Doina Simionescu, Clarette Wachtel, Medi Wechsler Dinu.
Expoziția va fi deschisă de Luiza Barcan.
Cu ocazia acestui eveniment s-a editat și un catalog pe care îl veți găsi la galerie.
Curator: Emilia Persu
– tânjind după următorul
– falnic, scoate capu’ din mulţime
Concluzie: lumea a început şi se va sfârşi cu el
dar sunt şi amintiri adevărate
Şi eu am umblat odată cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
(îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura
pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
să mă întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)
şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire
în braţe – (şi mă gândeam, cu un rânjet
rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
umbla cu propriul său cap prin infern, luminându-şi
drumul). şi parcă nu e tot una?
Mircea Ivănescu „Versuri”, 1968
(lucrarea, după click)
N-am fost la toate evenimentele festivalului ”Poezia e la Bistriţa”. N-am reuşit să ajung.
Şi chiar îmi pare rău, de-a lungul anilor Gavril Ţărmure prin Societatea de concerte ne-a/ mi-a oferit acte culturale unice, memorabile, preţioase, etc.
Daaaar, am picat la fix înainte de lansarea cărţii Adrianei Rodica Barna 🙂
Cum aş fi putut rata un astfel de eveniment, după atâta aşteptare, dragă Rodica?