Nu mai am.
Până în 2007 am lucrat într-un spaţiu minunat, un atelier în care am investit mult şi am trăit toate experienţele muncii de artist plastic. Fiind un spaţiu înalt pe care l-am amenajat cu un etaj, aveam şansa de a-mi privi lucrările de pe scara. Chiar un privilegiu, dacă mă gândesc la momentul de acum, când îmi parcurg toată sufrageria (uneori ies în balcon pentru un view de ansamblu) 🙂
Am închis uşa atelierului undeva la sfârşitul lui 2007, după ce mi-am mutat lucrurile, pânzele şi tot ce mai agonisisem eu între timp. He, cam multe, dacă mi-a trebuit un tir pentru asta. A fost un moment (care a ţinut mai multe luni) – aici zâmbesc strâmb- pentru că nu mi-am găsit locul. Încercările de a intra într-un spaţiu de la UAP erau eşuate din start, niciun artist tânăr )până în 35 de ani) n-a reuşit să aibă atelier de la Uniune, din câte ştiu eu. Dar asta e o problemă la nivel naţional, n-o dezbat eu aici.
Iată şi doua imagini cu atelierul meu de atunci :
Citește în continuare