încă nu, vă spun eu când

Visez la Crăciun încă de acum două luni. Atunci stăteam la casă şi-mi era la îndemână :). Nu vroiam decât zăpadă, părea suficient pentru a simţi luna decembrie. Omul de zăpadă făcut cu Evan. Maxim şi îndestulător. M-am trezit brusc din vis pentru că realitatea s-a arătat neprietenoasă, a trebuit să ne mutăm cu mic cu mare, altfel ne făceam sărbătorile înfofoliţi şi cu termometrul la purtător. Deci ne-am mutat. Ne-am făcut bine :). Evan merge la creşă deja de două luni. Am trecut cu bine şi de acomodarea lui. Eu m-am orientat spre un alt job. L-am găsit. Am întâlnit şi echipa faină de la Scenica, din ianuarie voi face acolo cursuri de pictură. Alaltăieri a fost ziua lui Evan, a împlinit 2 ani. M-am reîntors ieri la fostul loc de muncă. Din ianuarie voi merge la noul loc de muncă. Am scris pe un bileţel ce acte îmi trebuie pentru noua angajare. Bun, m-am trezit azi. Scos Evan de la creşă, făcut cumpărături. Pe liste. Să ne concentrăm puţin, sunt destul de multe de acoperit. De data asta fără glugă pe cap, să privesc puţin firmele magazinelor. Mă trezesc cu un microfon în faţa gurii. Un pas înapoi instinctiv, o fată mi-l îndeasă înapoi. O cameră de filmat pâlpâia în faţa ochilor.

– Ce părere aveţi despre Crăciun?

What? The f…

Sper să şteargă înregistrarea, n-au nevoie de o faţă de lup hăituit. Trebuie să le arate telespectarilor bunicuţe blajine cu ochelari rotunzi şi neni cu bradul în braţe. În fundal şorici şi cozonaci.

– Aţi auziiiit?!

Revin cu gânduri mai bune. Cu puţin ajutor de la Rufus Wainwright

foto