unde-mi doresc să ajung azi

 la MoMA desigur. În fiecare zi visez la momentul în care mă plimb prin sălile de expoziţie. La propriu, virtual am făcut-o deja cu ajutorul google art project.

Dar amân puţin vizita, e un alt eveniment mai important azi:

Expoziţia de pictură, grafică şi obiect a artistului Vasile Tolan

Azi, 21 iulie, orele 19 la Galeriile UAP Bistriţa (Galeriile Arcade 24)

Afişul este preluat de pe ziarul mesagerul.ro, în articol găsiţi mai multe informaţii.

Şi în cazul în care nu ajungeţi, lucrări şi informaţii despre artist găsiţi pe www.tolan.ro

MoMA rămâne pe data viitoare🙂


2 responses to “unde-mi doresc să ajung azi

  • Adriana Barna

    Tocmai am ajuns acasa de la vernisaj.Sunt fan declarat al abstractionismului de tip TOLAN. Are marca personala,nu pridideste in a te face sa te intrebi „ce-o fi cu asta ?” : ma refer aici la obiectelepe care le concepe ca avand un grad de degradare temporala. In expozitia de acum are un obiect care pare a fi un spatar al unei canapele descaputate, umpluta cu fire colorate, obtinand astfel o patina .Dincolo de culoare si reliefuri – lucrurile astea tin de o tehnica a spunerii -Tolan e preocupat de trecera timpului.Fiecare lucrare a sa e o clona a unei idei indelung mestecate, fiecare lucrare isi releva varsta pe care Tolan vrea sa i-o dea. In general lucrarile lui sunt imbatranite din nascare, Cele mai multe par a apartine lumii parintilor sau bunicilor lui.Sa fie oare preocupat de faptul ca nu a asistat la nasterea parintilor lui, sau a altor antecesori?

  • Adriana Barna

    dar sunt şi amintiri adevărate

    Şi eu am umblat odată cu o amintire
    în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
    (îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura
    pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
    nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –
    nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
    din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
    şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
    să mă întind la marginea mea, sa-mi las mâna
    din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
    îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)
    şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire
    în braţe – (şi mă gândeam, cu un rânjet
    rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
    umbla cu propriul său cap prin infern, luminându-şi
    drumul). şi parcă nu e tot una?

    Din volumul „Versuri”, 1968

    A plecat dintre noi poetul Mircea Ivanescu- autorul versurilor de mai sus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: