Mai în glumă- mai în serios, după prima oră de kangoo jumps. Mulţumesc Anei 🙂
Personajul scaun e în toane bune, te întâmpină şi-ti face loc.
E un loc bun, pozitiv, nu te dă nimeni jos degrabă. Adică poţi rămâne după pofta inimii.
Mulţumesc iar.
”Exaltatul” – acrilic/pânză; 100×100 cm; 2011
18 iulie 2011 at 11:51
Expozitia ta cu scaune care devin personaje intr-o lume sincretica a avut succesul scontat, dar vad ca ideea de la care ai pornit nu s-a consumat in intregime. Ma bucur. Exaltatul e hatru si tragic in acelasi timp, acolo, pe reversul medaliei. Seamana cu el insusi si are trasaturile lumii din care face parte. Felicitari.
18 iulie 2011 at 12:56
nu s-a consumat din moment ce încă văd scaune pe strada 🙂 o fi bine? of rau? haha